Paris, 2009. Interviu pentru Le Monde Diplomatique. Duduia care mă chestionează, bine croită şi cam obraznică (cred că fiul meu ar folosi termenul mai contemporan de piţipoancă), nu se poate abţine şi, spre finalul discuţiei noastre, mă întreabă cu privire la futilitatea faptului de-a ţine un blog – şi încă unul care nu tratează despre adevăratele probleme ale societăţii. Protestez zgomotos cu privire la caracterul tendenţios al unei astfel de întrebări – de formă, căci nu mă pot supăra niciodată pe fetişcanele astea nostime – şi îi răspund nonşalant, mimând toată seriozitatea de care sunt capabil, că blogul e preocuparea în care investesc zilnic cea mai mare cantitate de timp şi concentrare, invitând-o pe dată să-mi spună cu ce se ocupă blogul meu. Roşeşte toată şi schimbă brusc subiectul, după care, motivând programul încărcat, încheie brusc interviul într-o notă puţin disconfortantă.
Dar, în fond şi la urma urmelor, despre ce este vorba pe blogul meu?
Aceasta e întrebarea pe care v-o adresez şi vouă. Cel care va oferi răspunsul corect (sunt şi eu foarte curios care e acesta) va fi răsplătit cu romanul lui Cormac McCarthy, Drumul [Humanitas, 2009], o poveste hipnotică, very dark, localizată într-o societate post-apocaliptică. Mai mare plăcerea, zău… Cartea a fost deja ecranizată, cu viteazul Aragorn în rolul principal, după cum se observă şi pe copertă. Bine-nţeles, nici nu mă gândesc să văd filmul. De ce să strici o asemenea carte?
Partea cea mai interesantă e că, începând cu această săptămână, cărţile sunt oferite prin generozitatea deosebită a librăriei Book Corner din Cluj, aflată pe strada Iuliu Maniu nr. 43, colţ cu Baba Novac. Vă invit să-i vizitaţi oricând cu cea mai mare încredere: îi cunosc şi sunt foaaaarte simpatici. And they know things. Asta pot să vă garantez :D.
despre toate si despre nimic mai ales. pe blogul tau vorba este un pretext la discutii interesante, incitante, indiscrete si politic incorecte 😀
Hehehe, ai spart gheaţa :D!
Vezi că cine sparge gheaţa, aduce alta.
io stiam ca daca o strici, o cumperi 😛
dar fie… aduc alta.
cum o vrei – cuburi sau calota?/:)
Calota glaciară would be juuuust fine 😉
de ce mi-ai face viata mai usoara?!?
Cum de ce?!?
macar si pentru COPIRONI 😀 ai putea sa te multumesti cu niste simple cuburi de gheata… dar tu nu si nu!!!
… si inteligente! evident 😉
discutiile. of!
Blogul tau este despre tine, pentru ca mai mult sau mai putin nu se poate 🙂
Am cartea, merci 🙂
eu nu o am.
dar daca ma enervez, descarc filmul!
Nu se poate? Hmmmmm. Asta rămâne de văzut.
Bine-ai venit aici :)!
Sau – blogul tau este despre: flori, fete si baieti, filme, carti si cantareti… 😀 😀 😀
ps
nu mai stiu – mie mi-ai urat bun venit cand am aterizat la tine pe blog?/:)
Nu cred că ţi-am urat, dar între timp m-am mai cizelat 😉
blogul tău este despre nişte scaune.
asta când nu e despre ora 25. 😀 😀 😀
De cele mai multe ori, pe blogul tău este vorba despre ce este vorba pe blogul tău. Asta când nu schimbi subiectul şi vorbeşti despre ce nu e vorba pe blogul tău!
nu cred. mie mi se pare că cel mai des e vorba despre blogul meu 😀
în altă ordine de idei, eu cred că acest blog este despre pârşericire, aşa cum au definit-o toţi marii gânditori, din paleolitic până în prezent.
de asemenea, cred că blogul tău e despre imposibilul atingerii pârşericirii, fără o despuricire prealabilă.
iar un prim demers în despuricire este tocmai demersul de a sparge gheaţa – respectiv omul frumos – după cum urmează: în femei frumoase şi bărbaţi urâţi.
m-am repetat umpic, pentru că totul e cam de mers. şi momentan alunecă.
pe lângă că blogul tău este despre arta de a nu scrie în plus. câteodată este chiar despre arta de a scrie în minus, dar nici atunci nu e spam, aşa cum s-ar putea crede la o primă lipsă de lectură.
arta de a nu scrie un blog… asta trebuie sa fie! 😀
ora, felicitari! se pare ca tu ai atins pârşericirea de a fi castigatoarea noastra preferata a concursurilor de weekend.
din punctul meu de vedere concursul a luat sfarsit. acum trebuie sa gasesc ceva practic de facut cu restul weekendului…
atunci, dacă tot sunteţi online dar foarte tăcuţi, să vă mai zic că acest blog este despre spălatul vaselor comunicante.
:))))) Şi comunitare, da?
toată flota 🙂
Cred c-o să de-acuma o să introduc testele grilă: e adevărat că…?
Daaaaaaa!
Nuuuuuuu!
Ne abţinem, nu ştiiiiiiiim!
mai bine teste gorilă. sau teste gril. 🙂
da, daa, testele gorilă tre’ să fie foarte simpatice.
Daca as vrea as putea sa cistig concursul…(dar n-am timp, am de vinat niste or-coohi).Hail to the Lord of the Blog!
Ca sa il citez pe stimatul domn Alessandro Baricco si al sau „Ocean Mare” este vorba despre „… COPIRONI. Acestia sunt niste animale foarte simpatice care traiesc sub calota polara (aviz ultimulunicorn – nu distrugem natura) in jur de 70 – 80 de ani. In ultimii 3 – 5 ani de viata ei inceteaza sa se mai hraneasca drept pentru care pana la urma mor” – citat aproximativ. In rest -sincer – habar n-am.
Stima
tocmai de aceea – prefer sa adun niste gheata din balcon pentru a o inlocui pe cea sparta. La mine in balcon nu traiesc copironi.
😉 Respect
copironii sunt copiii monedei naţionale?
cum de nu m-am gândit? blogul tău este despre dan puric. şi al lui cristi c despre vianu mureşan. 🙂
chiar aşa, cine suntem?
şi cu cine ne-nsoţim?
inca nu se stie cine suntem. un grup de cercetatori din america studiaza intens aceasta problema. pana la aflarea eventualului adevar, ramanem o specie necunoscuta (sau necunoscatoare).
ora25, mi se facuse dor de tine intr-un fel 🙂
🙂 de parcă aş fi lipsit!
daca ne insotim inseamna ca semanam? sau ne completam? sau contrastam si ne atragem?/:)
pai blogul asta poate fi despre puncte in comun sau LA COMUN, poate fi o sezatoare sau claca, un blog despre tot felul de pisici, un caleidoscop de bloc, un loc de intalnire si ma mai gandesc.
ce puncte în comun? nu ştii tu cât m-am chinuit să-l conving pe cristi c să voteze cu cine trebuie … 🙂
:))))))))
daca pleci la vinut sa ne spui.
dar mai ales să ne spui dacă vii la vinuţ 🙂
dacă vii la vinuţ 😀
am plecat la vinuţ
Blogul tău cred că ar fi mai mult despre adevăratele probleme care te preocupă pe tine şi mai puţin despre adevăratele probleme ale societăţii, din perspectvita unei jurnaliste cam obraznice şi prea sigură pe ea. Ocazional este despre nişte cărţi.
eu vreau să profit de această mică greşeală de tipar şi să zic că blogul tău este despre perspectivită.
cred c-a vrut să zică perspectiviţă. am văzut io un film spaniol cu un tip care cumpăra chiloţi pentru iubita lui şi nu cerea „bragas”, ci „braguitas”. de fapt eram la curs şi tocmai ni se explica faptul că spaniolii sunt mari amatori de diminutive, timp în care am primit un bileţel de la două tipe care chicoteau şi pe bileţel era scris: măi, cum ar fi să te duci la magazin şi să spui: „daţi-mi, vă rog, un prezervativaş pentru un sexuleţ”? asta apropo de vinuţ. 🙂
adevărat militantism în spirit de seize doesn’t count
Nu îmi închipuiam niciodată că pot greşi chiar atât de bine 🙂
dragii mei, acest blog este despre Loc Lipsa sau, la ora asta, mai degraba despre somn.
si pe aceasta cale doresc sa fac public faptul ca m-a invins dorul….deci, despre ce era vorba aici?
Păi vezi cu dorul ăsta, că oricum trebuie să vii pe aici să-ţi iei cartea pe care ai câştigat-o la concursul de acum două săptămâni…
ce carte? ce concurs? ce doo saptamani? 😀
cel cu leapşa culinară!
e. si eu de ce nu stiu ca am castigat? 😀
sau despre lume oarba?
si nu, nu am baut nici un vinutz.
Nu vrem premiul, ci să ne băgăm şi noi în seamă. 🙂 În mod paradoxal, a la Magritte (Ceci n’est pas une pipe), e vorba despre asta: Acest blog nu este o pisică. 🙂
…dar ar putea fi, dacă ar vrea 😉
blogul tau este o pisica despre camile si raze violet, despre Ora 25, dar si despre ora 26. 😀
Şi dacă totuşi lucrurile stau altfel? Zic şi io…
Dacă suntem cu toţii manipulaţi?
atunci acest blog este despre cum să fim manipulaţi într-un mod plăcut 😀
Blogu’ tău este despre 12 scaune cu oameni la cap. Dacă ar fi vrut, ar fi putut fi despre întreg mobilierul, însă n’a vrut (să concureze cu Ikea).
Blogu’ tău este despre concursul de week-end. Dacă ar fi vrut, ar fi putut fi despre concursul din fiecare zi, însă n’a vrut (să concureze cu pâinea).
Blogul tău este despre nouăzeci şi nouă de feluri de a muri. Probabil că al 100’lea va fi postat postum.
eu nu mai stiu despre ce sunt eu, dar sa mai stiu si despre ce este blogul tau? asta ar fi si culmea.
am gasit o vechitura
asta e apropo de vin, cred 🙂
Heheheeee, ce tineri eram! Şi iereaţi 😀
😀 da’ tot dubioşi mi se păreau
Chiar, ataraxia, tu despre ce eşti?
ataraxia nu mai stie despre ce este dar va face spam ca sapa in amintiri:
Cu spam dintr-acesta, oricând 😀
despre ce ti se pare tie ca as fi eu? 😀
suport criticile 😀
Hm, aşa, de la distanţă? Despre singurătate?
printre altele 🙂
Haha, cand te-am descoperit, chiar am crezut ca blogul tau este despre „ceva”, orice. Carti, recenzii, poate inceputul unei povesti. Mai apoi am descoperit, blogul tau este … despre comentarii. Ale tale, pe de o parte, si ale altora, pe de alta parte. Din cand in cand cele doua se intersecteaza.
Altceva inca n-am gasit. Mai astept. Ma bucura preocuparile existentiale. Tind ele catre o redefinire?
Da, preocupările existenţiale sunt cool rău de tot :D. Dar se pare că în cazul ăsta, tind spre o automanipulare…
Adevar grait-a!
Dar textele – nimic, nimic? Nu sunt, atunci, şi un mare scriitor? Doar un comentator?
Ce altceva sunt cele 12 scaune?
Păi literatură sapienţială, ce altceva :D?
Desigur!
nunu… in cel mai rau caz, automanipulare. cred ca un blog, in general, este despre automanipulare. blogul tau este despre automanipularea lui Alex Moldovan 😀 Ora, vezi ca n-avem voie cu atatea incercari! ce facem aici? :p
Aaaaa, păi eu cred că avem un câştigător (în persoana unei câştigătoare 😉 ). Chestia cu automanipularea e mult mai adevărată chiar decât pare :D. Oana, cartea e a ta. Congratulations!!!
asadar sa-mi zica si mie cineva despre ce este vorba pe acest blog. 🙂
Păi despre automanipulare, clar.
Sunt o victimă a propriilor maşinaţiuni diabolice…
hai, mah…serios?:D nu mi-ar fi greu s-o iau, stau in Cluj 😀 a.. sa se precizeze ca raspunsul meu a venit inaintea commentului tau pt. defythewind, nu de alta dar nu vreau sa ma incaier cu nimeni la Corner, da? 😀 sunt emotionata, e prima data cand castig si vreau sa fie ca la carte 😀
Cel mai serios din lume :D! Şi stai liniştită că nu încaieră nimeni la librărie – cartea e deja la mine.
Chiar şi eu sunt deja la mine, şi tot în cluj, ca să vezi coincidenţă 😉
:))) deci am lipsit de la automanipulare! ei, felicitări! cred că a fost un concurs plin de dezvăluiri şocante!
Păi ştii, e chiar greu să mă uit prin lupă – la mine :D!
Aşa că ne putem vedea să-ţi dau cartea săptămâna viitoare. E ok aşa :)?
mersi! 🙂 ca sa nu mai vorbim de autodezvaluiri crocante :p
e ok 🙂 si proMIT solemn sa nu mai amintesc de auto, raze violet si camile nici la tine, nici la Ora cat m-o tine blogeritu’ :D. tocmai trecut-a saptamana cu sintagmele ei..
felicitari calduroase castigatoarei 😀
sa topim gheata… cu spartul nu mai incerc alta data!
saru’mana! 🙂 numa’ tzurtzuri sa nu fim
Buna Alex,
Eu ,asa dupa parerea mea mult umila cred k pe acest (rar) blog incerci din rasputeri sa arati semenilor tai FRUMUSETEA cartilor…frumusetea dinauntrul lor pe care putini o vad…pt ca cineva sa vada adevarata ”frumusete” a unei carti,nu trebuie sa o citeasca cu ochii dar cu sufletul,sa fie el insusi protagonistul cartii,sa gandeasca si sa reacioneze la fel k el…
Eu cred k vrei sa arati tuturor comorile descoperite de tine in aceasta minunata lume a cartilor…
Descoprind lucruri noi,povesti afascinante,pline de mister ,vieti simple sau complicate ale unor oameni adevarati,k apoi transmistandule noua…
Cam despre asta cred io k se vb pe acest blog,sau cel putin asa am vazut io…
P.S.:Apropo,cartea este splendida,bine zis k nu se merita vazut filmul,din experienta vorbind…:))
@mihaela patrascanu: io cred ca ai nemerit-o si daca nu ar fi castigat decefierbeoanainmamaliga tu ar fi trebuit sa iei premiul. deci, ai dreptate, ca sa intelegi o carte trebuie:
1. sa o citesti cu okii inchisi ca sa poti sa o vezi cu sufletul, nu de altceva.
2. sa fii personaj de carte/basm sau
3. sa fii autor de carte dar pt asta tb sa stii putina gramatica.
te-am pupat, fata. papapa
Da cred k am ajuns cam tarziu aici pe blog la matale k sa dau si io un comentariu…si chiar cand credeam kk o sa castig cartea…k desi am citito nu o am in my biblioteca…oricum nu ma mai joc asa….si cand te gandesti k vroiam sa mai vb si despre pisici….oricum rog frumos la tine sa imi dai si mie de stire cand tu faci chestii de astea,asta demostrand lenea mea de a intra in fiecare zi pe blog aici…hai pa pa!!!
io cred k „matale” chiar ţi se potriveşte, zău aşa! 😀 cred că este un blog despre metale şi matale.
by the way, am vazut si eu filmul asta Drumul. viggo joaca bine ca de obicei dar copilutzul ala m-a enervat tot filmul. mi se pare mie sau e putin cam retardat personajul? tot filmul il intreba pe „papa” what are you doing there. se pare ca el nu a inteles despre ce este vorba in film 😀
matale ora25, azi ai fost cam matinala. vii in uichend la un cappuccino?
cum să nu? 🙂 doar să nu ne nimerim la ore diferite. doar se ştie că eu vin uichend de uichend.
You’rre so welcome! Şi poate inaugurez cu ocazia asta o serie nouă: Mi se spune Capucin 😀 :D…
şi mă cheamă Sandokan!
alex, noteaza te rog:
evenimen: cappucino time
data: sambata, 30 ianuarie
ora: 9:30 (as fi vrut sa pun ora 25 dar mi-e ca nu ajunge toata lumea)
locatie: aici, ofcourse.
subiect: ce personaj de basm ai vrea sa fii? chiar, ar merge sa dezbatem asta in uichend 😀
aham, până atunci o să mă probez în costume de personaje, să văd ce mi se potriveşte mai bine.
S-a notat, se va dezbate!
mersi ataraxia,macar m-ai incalzit cu ceva…deci asadar prin urmare sunt IO casigatoarea morala,na macar atata…:))ok …cappuccin placut la toti!!!
P.S.:Alex,scuza bagarea in seama,am incercat si io…
tot ce sper e că ăla nu-i motanul meu.
mersi ataraxia,macar m-ai incalzit cu ceva…deci asadar prin urmare sunt IO casigatoarea morala,na macar atata…:))ok …cappuccin placut la toti!!!
P.S.:Alex,scuza bagarea in seama,am incercat si io…!!!
Mihaela, o sa-ti dau cu toata inima cartea dupa ce ma voi transforma intr-unul dintre personaje.. dar sper ca atunci cand ne vom intalni sa nu fiu nenea cu pistolul :p
@decefierbeoanainmamaliga:
Multumesc frumos…oricum dak nu gasesti personajul adecvat in istoria cu pricina prefa-te intr-o pisica,asa din cand mai alini durerile oamenilor cu torsul tau lin….in nici un caz in nenea cu pistolu’…desi a invata pisiceste e egal cu a invata chineza,dar sfaraitul e usor ,e o pisiceala…ok ..thx:))
nu te opri din postat tine-o tot asa
mulţumesc, anca 🙂