Concurs de weekend: că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit…

133 Răspunsuri

Lumea basmelor e locul fermecat în care ne-am petrecut o bună parte a copilăriei şi pe care l-am părăsit doar pentru a pătrunde în crudul realism magic al vieţii de adult. Cine nu a citit înduioşătoarele basme ale fraţilor Grimm (oricum, cosmetizate substanţial, după cum aveam să aflu din Marele masacru al pisicii, o carte plină de revelaţii…) sau deprimantele aventuri depănate de bunul H. C. Andersen? Nume şi personaje intrate pentru totdeauna în conştiinţa publicului: Tom Degeţel, cu nanismul care l-a făcut celebru; Cenuşăreasa cea frustrată; răţuşca cea urâtă (yuck!); Pinocchio, micul mincinos patologic; Bristena, fiica dacilor…! Copii vârâţi în cuşti, vrăjitoare canibale, copii înghiţiţi de balene sau înfulecaţi de lupi, fete otrăvite de regine malefice, maştere şi babe viclene, pui de căpriţă decapitaţi şi evisceraţi, fetiţe moarte de foame şi slăbiciune la colţ de stradă, o, tu, lume a copilăriei, unde eşti?

Ce personaj de poveste v-a încântat vouă copilăria şi de ce? Cu ce v-au momit, ce v-au promis ca să le plăceţi şi să le iubiţi în halul în care aţi făcut-o? Ce amintiri de poveste aveţi? Eu zic să-i includem aici şi pe participanţii la Gala desenului animat. Pentru că merită. Eu, ca să se ştie, sunt un mare admirator al cuplului Tom & Jerry…

După cum vă spuneam, premiul e oferit de Librăria Book Corner din Cluj, de pe strada Maniu nr. 43, colţ cu Baba Novac. Cinste lor! Cartea aleasă pentru săptămâna aceasta e Nici o privire, scrisă de Jose Luis Peixoto, o tânără speranţă a literelor (şi cuvintelor) portugheze. E romanul său de debut, cu care a câştigat, în 2001, Premiul Jose Saramago. Numele lui Peixoto le este poate cunoscut deja unora, graţie colaborării cu trupa Moonspell, pe albumul The Antidote. Pentru cei dornici de amănunte suplimentare, recomand călduros blogul traducătoarei, Clarisa Lima. Nice work :)!

Cine doreşte să preia sigla concursului şi să o pună la el/ea pe blog, va fi avut, de bună seamă, în vedere la măsluirea acordării premiilor, la tragerile la sorţi trucate şi la celelalte manevre odioase pe care le-am folosit din plin până acum.

Ci să purcedem :D: a fost sau n-a fost odată ca niciodată?

133 de comentarii la „Concurs de weekend: că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit…”

  2. coreamor

    sa particip si eu? hihihi 🙂
    merci de recomandare. sper ca, asa calduroasa cum e, nu are nici o legatura cu „arza-te-ar focu'” din traditia populara! 🙂

    Răspunde ↓
              1. ggl

                Decebal e cool doar în aparenţe; un fandosit cu căcuila de ştrumf, sabie încovoiată şi stindard cu cap de lup şi coadă de şarpe, ce urlă în vânt. Singura chestie faină e că a trecut dunărea pe gheaţă împreună cu burii şi roxolanii şi i-a caftit pe romani când dârdăiau de frig.

                Dracul îşi schimbă forma şi înfăţişarea după bunul plac, ispiteşte oameni, îi face să-şi vândă sufletele, apare de nicăieri şi dispare nu se ştie unde (termenul contamporan ar fi teleportare), mişcă lucruri de la distanţă (telekinezie), aprinde focul de la distanţă.

                Now who’s the coolest?

                Răspunde ↓
                2. ultimulunicorn

                  si Constantine l-a fentat destul de misto 😉

                  intre diavol si Constantine – il prefer pe cel din urma, de departe!

                  Răspunde ↓
                    1. ultimulunicorn

                      io auzisem ca barbatii e porci 😛

                      de unde rezulta intrebarea: dracu’ e si el barbat?!?

                      si daca „CALUL is the MAN!” cum bine a punctat si alex, inseamna ca si Calul e tot porc?!?!?!?

                      io nu mai inteleg nimic. 🙁

  3. ultimulunicorn

    la mine nu e loc de intrebari.
    evident ca particip!
    intrebarea este: oare o sa si castig? 😀
    Da! experienta 😉

    Răspunde ↓
  4. ultimulunicorn

    Personajul care m-a fascinat si incantat 😀 este CALUL!
    lui Fat Frumos, lui Harap-Alb, feciorului de imparat din Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ( care by the way – ramane basmul basmelor ).

    Calul – mereu intelept, sfatos nevoie mare… mai jigarit, uneori inaripat, niciodata prea mandru de atributele lui.
    Mai degraba umil… credincios calaretului pana la moarte si dincolo de hotarul celalalt!

    Mereu Calul!

    Astept sa delibereze juriul, si sa-mi primesc premiul bine-meritat! 😀

    ps
    increderea se puncteaza, nu?

    Răspunde ↓
      1. ultimulunicorn

        In versiunea mea – calul manca „jăratic” – parca diminutivat e mai putin inofensiv, dar Calul e la fel de TARE! 😉

        Răspunde ↓
            1. coreamor

              haha. da’ de unde, eram la 3 😉 dar nu in bucuresti. si o chema Dinca (numele asta inca imi suna nazist parca, revad cu ochii mintii colegii dati cu capul de tabla ups!)
              poate face parte din repertoriul oricarui prof de mate??? zic si eu, poate ii invata la fãcultã cum sa le vorbeasca „victimelor”: „bã, jar mancati”.
              zic si eu…

              Răspunde ↓
  7. ora25

    personajul meu preferat – se ştie – porcul fermecat. care face peste noapte poduri de aur. şi câte nu mai face. nu ştiu dacă o să-l pot lăuda vreodată destul. de la porcopil la think pig, n-ar mai rămâne decât să fac un refresh al posturilor pe care i le-am dedicat până acum – insuficiente de altfel :(.

    Răspunde ↓
  8. ggl

    Habarnam. E o poveste interesantă chiar şi recitită pentru a zecea oară. Trebuie sa recunosc ca au ajutat mult şi ilustraţiile. De ce fix Habarnam dintre toate personajele din cartea aceea? Pentru că e un aiurit cu două mâini stângi care nu ştie nimic concret, nu are răbdare să înveţe nimic temeinic, şi nu face altceva decât să se dea mare şi să creeze în mod constant încurcături. Iar toate acestea sunt relatate şi ilustrate într-un mod foarte hazliu.

    Răspunde ↓
  10. coreamor

    preferatul meu era iepurasul care mergea prin padure, din povestile pe care mi le inventa mama in fiecare seara. „Iepurasul si mamica lui”. nu stiu cum il chema. dar ma fascina 🙂 poate pentru ca mama imi spunea doar povestea aceea si aveam vreooo…3-4 ani??? dar imi amintesc.
    si imi mai placea voinicu (imi mai place si acum) care ii facea praf pe toti si se descurca in orice situatie. avea palos si ii era mila de furnicute.

    Răspunde ↓
  11. mihaela patrascanu

    Io basme ma citesc si acum,deasemenea si desene animate mai privesc..multi rad de mine,unii zic k is afectata de sindromul lui Peter Pan..oricum unul din personajele preferate de basm,de povesti este Lizuca din minunata dumbrava a lui ‘nea Sadoveanu(apropo bunicul meu l-a cunoscut cand era de-o schioapa),mereu cand imi vine in minte Lizuca simt miros de tara…
    Cand mergeam la bunica si ma suiam pe cuptor invelita cu plapuma k sa nu vada cate matze am cules de pe afara,ea saraca statea la gura cuptorului(facea sarmale cu crupe,mm..)imi povestea pt a nu stiu cata oara povestea Lizucai…ma afascina fetitza asta care cu mintea ei de copil credea in licurici mai ceva decat in oameni..
    Chiar intr-um timp o bateam pe mama la cap de ce la nastere nu mi-a pus numele”Lizuca”sau macar”Liza..”
    Deci io de fiecare data cand ma gandesc la Lizuca simt mirosul de tara si a cuptorului incins,poate de asta e unul din personajele mele preferate..))
    Si daca chiar vreau neaparat,inchid ochii si ma simt Lizuca,asa k in ”minunata lume a ameliei”…

    Răspunde ↓
  13. mihaela patrascanu

    Un alt personaj este isteata Sheherazada din ”1001 nopti”…desi noptile aveam cosmaruri,la 10 ani o consideram o carte horror..o admiram oricum pe Sheherazada,as fi dat orice sa gasesc si io un vas cu duh,prin urmare cand mergeam la bunici intorceam cu gura in jos toate ulcicile pe care le gaseam ,poate,poate o iesi vreun duh…era minunata Sheherazada mai ales atunci cand ajungea la intriga povestii (k nu stiu cum facea de se intampla mereu spre zorii zilei-viclean femeiesc,banuiesc) si i se adresa sotului iubitor:”’voi continua diseara caci ziua deja si-a deschis perdeaua..”…is wonderfull Sheherazada,not???

    Răspunde ↓
  14. Ihriel

    Hop și eu cu protagonistul din „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, o poveste mult prea serioasă pentru a fi luată în serios fără să devenim neserioși…
    În ciuda neinspiratului său nume – Făt-Frumos (dotat cu prostul obicei de a face tinerele domnițe să suspine în desuete reverii) – personajul nostru reprezintă proiecția naturii umane, în general. Oricât de fericit ar fost dumnealui, tânăr și nemuritor, ducând o viață tihnită alături de nevastă și copii, parcă tot mai bine era la mama acasă :P.

    Răspunde ↓
      1. Ihriel

        … cu un preț cam piperat. Se vede treaba că nu prea s-a priceput să negocieze cu povestitorul, altfel ar fi mâncat și el o colivă mai a cătării.

        Răspunde ↓
              1. Ihriel

                Numai daca-i din hârtie creponată de culoare roz și știe să facă și scara mâței 😛

                Ce personaj nătăfleț mi-am ales și eu. Tot mai bun era Greuceanu, cu abilitatea lui de a se transforma în muscă la orele de gimnastică.

                Răspunde ↓
  16. coreamor

    Pasari-Lati-Lungila apare si in Arabela, parca: un tip care-si trimitea mana sa sterpeleasca pe ziduri, iar mana se lungea pana unde dorea proprietarul. si se ducea, intra pe fereastra, pipaia in jur, se ducea pana la noptiera si salta mintenas inelul sau ceasul sau ce era pe noptiera.

    Răspunde ↓
      1. coreamor

        serios? si fura?
        ei, daca ar descoperi romanii de pe aici metoda prelungirii bratului…ce s-ar mai imbogati! nu s-ar mai obosi cu clonarea cardurilor si atacarea englezilor cu bani!

        Răspunde ↓
  17. maria

    Mie-mi placea Elisa din „Cele douasprezece lebede” ca era asa, mai „goth” . Cum mai trebuia ea sa culeaga urzici din cimitir ! Si nu avea voie sa vorbeasca !! Acuzata pe nedrept, o vai !!! 🙂
    In schimb ma enervau cele douasprezece printese fitzoase care omorau pe oricine incerca sa le descopere secretul: ca dansau in fiecare noapte ( duh !) .

    Răspunde ↓
      1. maria

        :-)) Exact, desi printesele de Banbu ar omori ca sa AFLE lumea ca danseaza acolo.

        Poate faci un concurs cu personaje de basm temute sau detestate. Ar fi multe de povestit:-)

        Răspunde ↓
  18. Olivia

    Mie imi citea Mamaie din volumul de Basme al lui Vladimir Colin. Si era acolo o poveste, „Slava, fiica pamantului” cred ca se numea… Parintii ei era atat de saraci incat mancau… pietre. Le strangeau si seara le puneau in oala si le fierbeau. Inca imi mai lasa gura apa cand ma gandesc la pietre fierte. Imi imaginam ca aveau un gust… indescriptibil in cuvinte. Poate intr-o zi chiar o sa incerc.:)

    Răspunde ↓
      1. ataraxia

        @coreamor, am tot fost dusa cu presu´ si nu am mai ajuns la tine. acum astept sa dea putin caldura si sigur o sa apar cand o sa ai mai putin timp de mine 😀

        Răspunde ↓
  23. literelibere

    dar de Charles Perot ce zici? nu ti-au placut basmele lui? sau n-au fost printre preferatii tai?

    PS. am cartea (de fapt o are fratele meu), n-am citit-o inca, iar blogul traducatoarei il cunosc si-l vizitez, de mai mult timp, cu placere.

    PPS. Am pus pe blog sigla dar fara vreo pretentie la masluiri 🙂

    Răspunde ↓
  26. ataraxia

    dar capra cu 3 iezi nu va mai place? de unde scoate povestile astea de peste mari si tari?

    ora25, sa stii ca mi-ai facut pofta de o cafea turceasca 😀

    Răspunde ↓
  27. ataraxia

    ma tot gandesc oare care e mai tare: zmeul cu 3 capete sau voinicul cu palosul mare? nu ca nu as avea la ce sa ma gandesc..

    Răspunde ↓
  29. mihaela patrascanu

    alex dak tot ai facut ”cappuccino strangatoare” de ce nu faci si ”sezatoare de povesti”?ce ,noi nu stim sa depanam basme?…poate o intrecem si pe Sheherazada….ne multumim k premiu cu o tava cu jaratec..numa sa fie proaspat sa nu ni-l reciclezi pe cel al Calului din povestea lui Harap…

    Răspunde ↓
  30. ataraxia

    dar ce inseamna Harap?

    mie imi suna a ceva oriental, un arab exotic, un tuareg misterios, dar nu ar avea cum sa fie alb.

    alte idei?

    Răspunde ↓
  34. az

    pentru habarnam, desigur; crecă aşa are cele mai multe voturi de aici. şi se aseamănă cu ştrumfii. altceva nu mai ţin minte din el. restul a fost mîntuit de intervenţile didactice, cît de diferit putea să sune o poveste clasică în limba (gura) unui prof, era alta faţă de aia citită de tine. pentru decor feeric, habarnam am primit-o de crăciun, aşa că lectura sub pom este legată de habarnam. dar e prea mult zis „mi-a marcat copilăria”. parcă aşa suna tema concursului. de marcat copilăria, asta cu siguranţă au făcut-o cele 10 minute cu mihaela şi alte tîmpenii de pe vremea programului de la 20 la 22. şi ce întotdeauna a fost prea puţin, nemărginit de puţin: gala desenului animat, de duminica, unde reţin momentul în care cruella stingea o ţigară într-o savarină crecă era, sau ceva foarte apetisant. tot de acolo, pantera roz plus lupu ăla rus, niet zaeţ, leitmotivu lui lazurca de mai tîrziu. vin de se leagă.
    pe dealtă parte, încerc şi acu oarecari regrete: cum ar fi fost ca să fi avut în minte aventruile lui frodo baggins din stăp. inelelor, în loc de geometri şi exploratori julesvernieni. asta pare a fi diferenţa de generaţie: jules verne vs. tolkien
    şi, la fine, mărturisesc: habarnam e unul dintre ceilalţi. oricînd aş fi lăsat orice carte din mîini pentru o panteră roz, un bugs bunny.
    Îţi dai seama?

    Răspunde ↓
    1. ggl

      Pantera roz şi lupul ala rus cu nu zaieţ pogodi sunt şi au rămas desenele mele animate preferate. Odată, din cauza lupului, nu mă mai puteam opri din râs şi am căzut din fotoliu.

      Jules Verne nu mi-a prea plăcut şi nici H.G. Wells. 2000 de leghe sub mări am reuşit s-o termin şi mi-a plăcut.

      Răspunde ↓
      1. ultimulunicorn

        lupu’ ala e mortal. io il am papusa de plus, direct de la moscova – thx to my brother 😀

        atata doar ca fuma cam mult… lupul! frati-miu inca fumeaza.

        Răspunde ↓
  35. alex moldovan

    Păi cum să nu laşi cartea din mână? Colecţia de julvernuri o aveai la dispoziţie pe toate gardurile, dar desene animate erau 30 de minute pe săptămână (celebra Gală de sâmbăta şi duminica 😀 )…

    Răspunde ↓
  36. ora25

    apropo de desene animate, am plâns foarte tare la răţuşca cea urâtă, dar când am văzut acu’ câţiva ani că la teatrul de păpuşi au upgradat-o la statutul de „răţuşca cea boccie” era să plâng şi mai şi.

    Răspunde ↓
  37. alex moldovan

    😀 😀 😀 Eu am plâns de mi-a sărit cămaşa (mă rog, cămăşuţa 😀 ) la Capra cu trei iezi – am empatizat profund cu lupul care ardea şi striga şi ardea şi striga…

    Răspunde ↓
    1. ggl

      Da, partea nasoală e că lupul întotdeauna o păţeşte. Ar trebui rescrise basmele acelea. E de-a dreptul imorală discriminarea aceasta a lupilor!

      Răspunde ↓
  38. mihaela patrascanu

    @ataraxia:
    ”poveste de adormit mitzura ”,ce zici?cantec nu k dorm k bebelusii si doamne fereste sa ii trezim din inocentele lor vise…asa poate ii adormim pe toti si ne improprietam noi de mult ravnitul dar..ce zici,stai?:)))

    Răspunde ↓
  39. ultimulunicorn

    eu am venit sa zic doar ca imi sustin Calu’ chiar daca din umbra. si nu am pretentia sa castig vreun premiu – ci doar sa mi se recunoasca alegerea castigatoare!

    Calul! he’s the MAN! 😉

    Răspunde ↓
  40. ora25

    daaaa, şi eu vreau să-mi susţin porcul. noi nu participăm la concurs pentru că suntem foarte răciţi şi nu putem să ne apărăm cauza onorabil. da’ susţinem concurenţii animalici. 😀

    Răspunde ↓
  42. ataraxia

    chiar, uitasem de sfanta vineri. pt mine, copil fiind, era ceva mistic/de neinteles. adult fiind, a ramas la fel. de ce sfanta vineri si nu sfanta duminica? si de ce sfanta vineri era o baba?

    eu particip cu fiarele padurii, zmeii, balaurii cu 7 capete, vrajitoarele cu cocoase, negi si serpi in par, cu lupu cel rau. Ma rog, cu toata partea horror din povesti fara de care binele ar fi fost o chestie banala si rasuflata.

    PS: as mai participa si cu desenele alea deocheate pe care le-am vz acum cativa ani buni, in care toate personajele de basm erau preocupate de preacurvie (sa zicem), dar mi-e teama sa nu fiu descalificata 😀

    Răspunde ↓
  43. vic

    Aventurile Lui Cepelica – Gianni Rodari

    terfeloaga am facut aceasta carte. cine stie de ce mi-o fi placut cu personajele ei: cepe, patrunjei, cirese…

    Răspunde ↓
  46. ultimulunicorn

    am uitat sa mentionez printre calitatile Calului, capacitatea de a furniza straie imparatesti, arme si provizii – totul numai din urechea lui dreapta!!! 😉

    eh?!? beat that if you can! 😀

    ok. stiu ca sunt insistenta, dar eu chiar iubesc toti caii din povesti, aceasta insemnare nu reprezinta pentru mine decat platforma de pe care imi strig admiratia si fascinatia pentru aceste superbe creaturi de poveste 🙂

    Toate povestile, si toate personajele de poveste sunt minunate. Caci ce ne-am face noi fara ele?

    Răspunde ↓
  49. alex moldovan

    Am avut doi favoriţi: un el şi o ea – ştie ea cine ;). De data asta, câştigă el. Pentru fraza remarcabilă ce mi-a îmbucurat tot weekendul: „Decebal e cool doar în aparenţe; un fandosit cu căciulă de ştrumf”! şi pentru contribuţiile substanţiale la dacologie, cartea merge la ggl – adică rămâne la cluj. Am zis :D!

    Răspunde ↓
    1. ggl

      Vai, mulţumesc. Acum chiar că trebuie să-mi iau raft pentru cărţi – stiva de pe birou stă să se prăbuşească, iar cu motanul prin preajmă risc să găsesc cărţi pe jos când vin acasă.

      Vă mulţumesc tuturor că aţi participat la acest concurs, a fost cel mai frumos de până acum. Păcat că s-a terminat.

      Apropo: dacă vreţi să fiţi şi voi fandosiţi ca şi Decebal, am o prietenă care vinde căciuli de dac, cusute de mână chiar de cei de la asociaţia Terra Dacica Aeterna.

      Răspunde ↓
    1. coreamor

      sunt de acord cu tine.
      felicitari, ggl, nici eu n-am sa uit imaginea lui decebal cu caciula de strumpf (smãrf – cum se zicea la televiziunea bulgara) de fapt am inceput deja sa-i amestec in cap, nu mai stiu care e diferenta dintre un dac si un smãrf.
      lectura placuta!

      Răspunde ↓
  51. volent

    doamnelor si domnilor, io una mai sunt si acum in asteparea Inelului Arabelei. ala de’l invarti pe deget, pui dorinta (in ordine inversa de fapt_ si gata, se intampla ce ti-ai dorit. Inelul asta inca imi mai alearga prin ganduri si acum:)))))))))
    plus prima mea carte „Miau, o pisica galbena si mica” -o caut sia cum si nu o mai gasesc…de acolo cred ca mi se trage iubirea asta neconditionata pt pisicute:) cele mai inteligente:)

    Răspunde ↓
  52. ucuspucus

    Neata buna! Ma scuzati, eu acum m-am trezit. Vad ca nu mai aveti nici capuccino, nici concurs…
    De doctorul Aumadoare mai stie cineva, ceva? Si-a deschis cabinet, impreuna cu Dr Seuss? Mie mi-e dor de amandoi, mai ales ca nu-i mai gasesc prin nici o librarie…

    Răspunde ↓
    1. alex moldovan

      Oooooooo! În proză sau în versuri? Că am ambele variante. Practic, Aumădoare a fost medicul meu de familie timp de vreo treizeci de ani!
      Concursuri o să mai fie în fiecare weekend 🙂

      Răspunde ↓

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.