Găsesc revoltătoare ideea de-a ţine sclavi sau slugi pe lângă casă. Nimeni n-ar trebui să sufere de pe urma acestui statut odios, iar astfel de practici trebuie înfierate cu toată responsabilitatea de către organismele internaţionale competente. Dar o persoană simpatică, modestă, care, în schimbul unui blid de mâncare şi-al unui culcuş cald, să-ţi facă vânt cu o frunză de palmier, să te servească pe tine şi pe prietenii tăi cu băuturi, să-ţi facă menajul şi să rânească la animale? Nimeni nu cred are ceva împotriva acestui fapt.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
Absolut de acord cu tine.
Eu sunt intru totul in dez-acord cu tine.
Pai prin ce s-ar deosebi persoana asta simpatica si modesta de o sluga???/:(
Prin aceea că slugile nu sunt modeste şi simpatice :(.
asta e o prejudecata si o discriminare impotriva slugilor!!! 😛
intrebarea mea de fapt este urmatoarea : prin ce se deosebeste un angajat la patron de o sluga?!?!
am ajuns la concluzia ca nu prea exista deosebiri.
🙁
„La patron”? Asta nu-i o prejudecată ;)?
ar fi o prejudecata daca nu ar fi confirmata si re-confirmata…
asa, e doar o constatare trista!
si da, intrebarea putea fi pusa sub forma : care e diferenta intre „patron” si „stapan”?!? 😀
Bănuiesc că ai deja şi răspunsul…
Angajatul a ales…si se complace in situatia creata. Sclavul nu-si permite un astfel de lux.
era vb de „angajat” si „sluga”…
ca sclavia s-a abolit de ceva vreme./:)
si luxul de a alege intre o slujba si somaj 😀 nu e chiar un lux.
Eu zic ca un angajat isi permite sa aleaga locul de munca. Implica niste riscuri, evident, dar daca simti ca esti „overworked and underpaid”, de ce sa nu tintesti mai sus?
si o sluga isi poate alege stapanul la care sa se tocmeasca.
dar tot sluga ramane! 😉
cam asta era ideea.
Sa inteleg ca problema la care te referi e strict legata de modul in care este perceput angajatul de catre sef si de catre sine. Si daca e s-o luam asa, poti deveni oricand una sau alta, in functie de cat de mult respect exista la locul de munca. Dar munca tot trebuie sa o faca cineva, iar pentru a nu te simti sluga, exista ideea unei recompense echitabile, drepturi salariale, sindicate si alte instrumente menite sa dea putere de decizie unei slugi. O diferenta subtila, dar deloc neglijabila.
Iar sclavia, desi ilegala, inca mai exista si e incredibil cat de multi cad in capcana ei.
aş fi întru totul de-acord dacă mi-ar face cineva vânt, cafea, menaj, fără să fie prezent. aşaaa, mersi, pot şi eu.
Mie mi-a făcut o dată cineva vânt fără să fie prezent. A fost una dintre cele mai neplăcute experienţe ale adolescenţei :D.
🙂 ce om util ar fi fost el.
cred ca era o „Ea” 😀
elele invizibile nu au nici un rost. sau bine, poate cand sunt prea multe, stiu si eu…
Pe vremuri credeam că jocul ielelor e imprevizibil…
şi când colo era invizibil 😀 😀
Exact :D! Silly me…
mai robinson, visezi sa-l inventezi pe vineri…
La asta nu m-am gândit; dar chiar aşa pare…
n-am nevoie de slugi in cochilia mea… de fapt nu prea este loc. e mai greu cand incerc sa bag aspiratorul. plus ca nu-mi place sa-mi faca cineva vant, ma dor ochii dupa aia.
Eşti un melc mai sensibil, se vede treaba 😀
de multe ori m-am gandit la ideea asta. nu pentru menaj, ci pentru masaj… daca as aduce pe cineva dintr-o tara mai saraca, i-as da un acoperis, mancare, etc. numai sa-mi faca macar o ora de masaj la sfarsitul fiecarei zile? 😀
Masajul nu l-am inclus, dar l-am subînţeles 😀
Mă gândeam că dacă tot face menajul, să facă şi manejul. Nu strică un manej la casa omului, nu?
aşaaa, vă era dor de mine? eu aş aspru exploata o slugă să se lase foarte slugarnic de fumat în locul meu.
Sluga măriei tale :D!
ce bine, în sfârşit am scăpat de responsabilitate. 🙂
Sunt foarte bun la lăsat de fumat. E ca un viciu pentru mine…
te laşi în fiecare zi, nu? 😀
Nu chiar – am o predilecţie pentru duminicile de după chefuri 😀
😀 😀 de după chefurile din timpul săptămânii.
Trebuie să fiu atent: nu mai am 30 de ani!
:)))) aham, the Saturday guy. că de 9 to 5 nu poate fi vorba.
As a matter of fact, I’m 9 to 5.30
…and not at all pround of it!
deci ar echivala cu o duminică până-n prânz.
ah, era să visez că eram mare 😀
Sclavi şi slugi…
Alex, te referi la boculeţu’ prim prim? Că ai lui au şi şi.
Nu.