Când o necunoscută mi-a sunat la uşă pe nepusă masă şi mi-a cerut 10.000 de Euro şi toate bijuteriile din casă, spunând că vine din partea mamei mele, n-am stat deloc pe gânduri şi i le-am dat. Cred că orice fiu iubitor ar fi făcut la fel în locul meu. N-am înţeles însă rostul implicării femeii respective în toată povestea asta, când era mult mai simplu să mi le ceară direct. Dar ştim cu toţii cât de dificili pot fi vârstnicii.
Asta e un fel de continuare la „cana de apa”?
Mai degrabă la „Amintiri din Epoca de aur” 😀
Adica de dinainte sa ii dai bijuteriile de aur… I see, I see.
suflet de aur…
De pisic de aur…
necunoscuta era cumva o femeie superbă?
Şi dacă era, ce?
m-aş fi întrebat dacă era tot aia care a mai venit la tine şi anul trecut
stau si ma intreb de unde le scoti… 🙂
Am o pălărie mare – de-acolo le scot 😀
cu cat dai palaria? hai, iti platesc in inele! sper ca porti!
ok in palarie le tine – dar unde le produce?!?!? 😀 asta-i intrebarea.
Nu le produc eu, acolo le găsesc :)!
Nu port inele, nici mărgele 🙁 – nici măcar cercei nu mai port!
Şi la mine la uşă tot sună necunoscute care îmi dau broşuri cu Isus. Recent le-am văzut mai des prin bloc decât pe vecinii de pe palier.
Jesus!
cred ca „Iehova!” ar fi exclamatia potrivita in cazul asta 😉
Păi şi ei îl comemorează pe Isus.
da’ mamica ta nu te-a invatat sa nu deschizi la necunoscuti??sau te coplesesti daca e vorba de necunoscute…
e posibil să fim fraț i..
:))
De ce fraţi şi nu surori?!?
test 1: oare mai pot să îmi mai dau cu părerea?
Desigur 😀
aici e vorba de matematica. o necunoscuta…
:)))) Ce rău îmi pare că am renunţat în clasa a noua la studiul acestei admirabile discipline…
acum ai fi văzut cu alţi ochi filme ca good will hunting 😀
si necunoscuta era variabila sau constanta? e foarte important acest aspect!
daca e o constanta… risca sa devina cunoscuta! ba chiar cunostinta!!! 😀