Potrivit unor studii realizate recent (de către mine), Cartea cu Apolodor, creaţie a lui Gellu Naum, se situează în fruntea preferinţelor cititorilor români când vine vorba de cărţile pentru copii. O singură carte pare să-i ameninţe serios supremaţia, şi anume, Aventurile lui Habarnam. Dar despre acesta, cu altă ocazie. De ce? Habar n-am.
Sau şi mai bine, voi să-mi spuneţi asta. Eu n-am de gând să contest rezultatele unei laborioase cercetări ştiinţifice. Dacă sunteţi de acord, şi ştiţi şi de ce, sau dacă aveţi o altă părere, simţiţi-vă liberi s-o împărtăşiţi cu restul. Care e cartea copilăriei voastre? Ce anume puteţi câştiga, graţie generozităţii Librăriei Book Corner, sponsor unic al concursului, vedeţi în imagine. Eu personal deţin un exemplar din ediţia a doua a cărţii, editată în 1963 şi conţinând un text puţiiiin diferit – deşi nu în părţile esenţiale. Merită ascultată şi varianta muzicală, pentru care trebuie să-i fim pe veci recunoscători Adei Milea. Ar fi interesant să câştige cineva care n-a citit cartea cu Apolodor şi, în urma câştigării şi lecturii ei, să se răzgândească. Aveţi cuvântul!
Alte variante – mai originale 😀
Fridoooooliiiiiiiin!Friii-dooo-lin! Friii-dooo-lin!
dap. de Franz Caspar.
Nu era Kaspar Hauser :)?
Cum se face ca @ora e cea care comenteaza mereu prima?Ar fi 2 variante(dupa mine):
1.are puteri telepatice si ii citeste in ganduri lui Alex
2.Greuceanu se transforma in musca tete si patrunde in casa si in gand(ambele ale lui Alex)
Oricum e ceva la mijloc aici…ceva dubios as zice..
eu raspund prima pentru ca am abonament pe mail, ceea ce vad ca nu îşi poate face chiar oricine. şi cum aflu că e concurs, cum mă bag în faţă, să nu zică cineva „fridolin” înaintea mea!
Aham, am instalat nişte filtre puternice şi am pus captcha cu citate din adrian păunescu şi dan puric. Şi din cristian bădiliţă, da!
Spre marea mea ruşine, n-am citit Cartea lui Apolodor, dar sunt fan Habarnam. Pot să dau coppy-paste dintr-un post de-al tău mai vechi, ăla cu cărţile pe care le iubim, unde am scris de ce îl iubesc pe Habarnam, ca să mă înscriu în concursul de acum? Te rog. Te rog. 🙂
Bine, fie 🙂
Mulţumesc. Mulţumesc. Deşi cred că o să mai scriu ceva în plus, aşa de dragul concursului.
Nu am citit, spre rusinea mea, povestea lui Apolodor.
Cel mai mult si cel mai mult mi-au placut aventurile Ciresarilor pe care le-am tot recitit in fiecare vara din generala pana la sfarsitul liceului.
Si acum mi se intampla sa ma opresc in fata volumelor lui Chirita, sa deschid unul la intamplare si sa recitesc fragmente dragi.
Eu, cand eram mica, imi doream sa fiu Tic…
Şi eu am un braţ de cărţi cu pionieri pe care le mai răsfoiesc cu o plăcere vinovată din când în când :D. Da’ cred că dacă aş avea copii le-aş ţine totuşi sub cheie…
Cartea copilăriei mele este Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi.
A fost prima mea carte cartonată, urmată de basmele lui Vladimir Colin. Avea copertă albastră, din care se îmbăţoşa Habarnam, îmbrăcat în pantalonii galben-canar, bluziţa portocalie şi cravata verde. O primisem pe la 8 ani, de ziua mea.
Muuult mai târziu, i-am făcut-o cadou unei fetiţe mai mici decât mine, iar apoi, pentru că muream de dorul ei, mi-am mai cumpărat-o încă o dată.
După ce am colindat toate librăriile din oraş, am găsit-o tocmai în Librăria Şcolii, un singur exemplar, de la Junior clasic, verde de data aceasta. Până mi-a adus-o librăreasa din spate, am avut nişte emoţii, de parcă aş fi fost la prima întâlnire cu iubitul. Am rugat-o să mă lase s-o îmbrăţişez când mi-a dat-o, mai ales că mi-a zis: vă adusesem şi Buratino cheiţa de aur, în caz că n-o găseam, că e tot de un rus.
De ce iubesc cartea asta. Pentru că merg frecvent în Oraşul florilor, pe strada Campanulelor. Când am chef să pictez, merg la Acuarelă, dacă vreau să cânt, mă duc la Guslă, dacă vreau poezii, merg la Floricică, dacă-s răcită, iau tratamentul lui Pilulă şi dacă mi se defectează ceva, o să-l repar la Şurubel şi Piuliţă. Iar când nu mai ştiu ce să fac, îl chem pe Habarnam. Pentru că în oraşul de basm poate exista orice. Chiar şi apă gazoasă cu sirop, la distinsul domn Zahar Zaharescu Limonadă. Iar fericirea poate sta într-unul dintre cele 17 buzunare ale costumului lui Gogoaşă.
Pentru că numai dragoste poate fi, din moment ce ştiu pe de rost versuri de-ale lui Habarnam: Probabil sub pernă are / O brânzoaică dulce mare şi aş fi în stare să ucid pentru Habarnam şi Oraşul soarelui pe care încă n-am citit-o, că n-am avut de unde.
Până la urmă, n-am mai dat niciun copy-paste. 🙂
Wow, that a genuine statement 🙂
http://habarnam.ro/ora%C8%99ul+soarelui/
Hallelujah! S-a găsit când o credeam pierdută! Ce nu zici dom’le nimic, ne laşi să ne perpelim aicia… 😀
Aventurile lui Hucklebery Finn / Cei trei muschetari. Se pune ?
Dacă e cartea copilăriei, se pune şi dacă ai citit Kant :D!
Kant nu, dar Iorga da.
Se admit liste extinse?!
1. Colt Alb – Jack London
2. Fram ursul polar – Cezar Petrescu
3. Copii capitanului Grant – Jules Verne
4. Nomazii nordului – James Oliver Curwood
asa, la prima „gandire”….
Nici eu nu am citit Apolodor, dar am citit Otilia Cazimir si Ana Blandiana (Arpagic)
Listele şi topurile sunt preferatele mele 🙂
Eu abia acum (în februarie) am citit Call of the Wild de Jack London. E în aceeaşi carte cu White Fang. Am ediţia în engleză. Cand eram mic n-am vut s-o citesc. Am s-o citesc acum în engleză. Call of the Wild mi-a plăcut. Nu scrie chiar la fel de fain ca şi Joseph Conrad dar e frumos. Am înţeles că a scris şi London ceva romane cu marinari, voiaje pe mări, etc. Pe acelea vreau să le citesc neapărat.
Eu mi-o amintesc pe Alina Nour, cu misterul cu stafide: „e un mister ingrozitor/cheia se afla sub vapor”. Si cu un motan (extraterestru?). Dar asta era alta carte.
Alina Nour… Asta cumva?
Că o caut şi eu!
mai peticita, dar am gasit-o in ultima raita prin cartile de-acasa de la mama:) si deci, o am!
Când auzeam “Nastratin Hogea” lăsam pân’ şi desenele cu “Tom şi Jerry” – mă rog, uneori, în funcţie de (in)dispoziţie 😀
L’am gugălit acum şi’am aflat că “1996-1997 a fost declarat Anul Internaţional Nastratin Hogea de către UNESCO” şi că “Festivalul Internaţional Nastratin Hogea se desfăşoară în fiecare an” undeva prin Turcia.
ooff, uitasem de nastratin. tare simpatic nastratin,
io cred ca sunt cea mai nerusinata dintre voi, nu am citit nici despre Apolodor nici despre Habar-n-am, in schimb am citit de la cap la coada si de la coada la cap cele 5 volume ale Ciresarilor, Basmele lui Colin Vladimir, 1001 de nopti, Basme africane, indiene… si de fapt copilaria mi-am fermecat-o cu desene animate – Mihaela, Omuletul lui Gopo, Lolek si Bolek, Alba ca zapada, 101 dalmatieni si Cartea Junglei! 😀
Nu ştiu de ce vă tot ruşinaţi atâta. Eu am citit ambele cărţi de-abia acum vreo cinci, dar nici prin cap nu-mi trece să mă învinuiesc…
a, pai io nu ma invinuiam… 😀 io ma laudam cu asta 😛
A, nici chiar aşa!
ok. poate am exagerat putin. 😉
giafar, mulţumesc – exact atât îmi mai aminteam: stafide şi e un mister îngrozitor/cheia se află sub vapor. Alex, aia era cartea! 🙂 Nu-mi vine să cred!
Hei, vi-l mai amintiţi pe Muc cel Mic cu şalvari, turban şi papucii lui cu vârful întors? 🙂
Ora 25, am văzut azi în librărie, Urechile pisicii Olga de Oana Duşmănescu. Nu ştiu de ce m-am gândit la Greuceanu.
nu ştiu de urechile numitei 🙁 sună foarte frumos. or fi de ciocolată, ca şi les langues de chat?
Nici eu n-am citit Apolodor. Cartea copilăriei mele este Habarnam.
pe mine in indepartata mea copilarie m-au atras intotdeauna basmele…arabe,romanesti,chinezesti,nu conteaza…devoram tot…ma ingrozea Ali-Baba si imi placea Seherazada caci era isteata,imi doream sa fi gasit si io o amarata de lampa intocmai ca cea a lui Aladin pentru a-mi putea comanda propriul deafilm…in putinii ani de comunism pe care i-am prins era la moda sa ia curentu’….si io ma bucuram caci stiam ca mama ne va citi la opait povesti nemuritoare…si basmele lui Ispirescu,ale lui Colin,ale lui Creanga…dupa, la Craciun,cu banii de pe colindat mi-am cumparat”Aventurile lui Nills Holgersson”(tin perfect minte ca am dat 5.000lei,o carutza de parale pe atunci)si de atunci tot visez sa vizitez Suedia…mi-a mai placut si ”Craiasa zapezilor”unde m-am indragostit de Laponia..
deci pentru mine basmele au miros de gaz lampant si a placinte poale-n-brau..si citesc si acum basme cand am ocazia…la veioza,ca m-am modernizat…
Constanta Buzea – carticica pentru diversi ani (2, 3, 4, 5) Orice rob are o roaba, orice baba are un bob. Eu spun varza, tu curechi, asa vorbe, asa urechi (daca am ceva scapari de memorie, ma scuzati, au trecut ceva ani de-atunci).
Apoi, bineinteles Habarnam, my hero 😀
Si Povestile nemuritoare.
Urmat de basmele lui Vladimir Colin si de Petre Ispirescu.
Iar cand eram mai mare, Jules Verne, Ciresarii si Cei trei muchetari.
Mă înscriu pe lista habarniştilor în legătură cu Aventurile lui Habarnam şi Apolodor.
Prima carte pe care am citit-o singură (undeva prin clasa I, deci), cred că a fost Cănuţă Om-Sucit. Încă mă mai consider, şi la vârsta mea (de aproape 22 de ani), un fel de om-sucit (vedeti, mi-e teama până si sa recunosc că sunt om – cică „un fel de”, auzi la mine ). Detalii – cu altă ocazie. Au urmat, nu mai ţin bine minte ordinea, 1001 de nopţi (cu ilustraţii chiar 😀 ), Colţ Alb, Lessie, Cireşarii şi multe altele pe care nu mi le mai amintesc acum… poate mâine 😛 Însă cartea pe care am iubit-o cel mai mult până dincolo de copilărie a fost „Singur pe lume” de Hector Malot! Am plâns de fiecare dată pentru soarta tristă a lui Sufleţel… şi am trăit intens alături de personaje fiecare aventură.
În rest, copilăria mi-a fost foarte frumos ilustrată de „basmele” adevărate din fiecare seară povestite de mama – toate năzdrăvăniile şi năzbâtiile ei de mic copil! Şi pot să afirm cu mâna pe inimă că, dacă m-aş fi apucat pe măsură ce ea povestea, să le fi scris, le-ar fi întrecut pe cele ale lui Creangă 😀 Între timp, am mai uitat din ele, şi unele amănunte… a mai uitat şi ea… eh, bătrâneţele astea 😛
eu de exemplu acum citesc 1001 nopti in italiana..cand eram mica le citisem si mi-au placut la nebunie…de Canuta chiar am uitat,dar mi-a placut si mie!!
Invitam pe toti cei care impartasesc durerea poporului polonez pentru moartea lui Lech Kaczynski si a celorlalti oficiali polonezi disparuti in ciudata tragedie aviatica de la Smolensk sa aprinda o lumanare in fata ambasadei Poloniei(Aleea Alexandru nr. 23, sector 1) astazi la ora 19.00 si in zilele ce vor urma. (Noii Golani)
http://www.evz.ro/detalii/stiri/presedintele-poloniei-a-murit-avionul-in-care-se-afla-s-a-prabusit-891882.html
În general mă feresc să urmez chemările venite din partea celor care au pe prima pagină o mitralieră…
Pe vremea mea (si-o zic exact ca batranii, dar asa e) puteai vorbi de hit-uri. Carti pe care ajungeai sa le citesti pentru ca le citisera si alti copii. Care oricum erau mai interesante decat ceea ce iti propuneau mama / tata / vreo bunica. aduceti-va aminte de „Legendele Olimpului”, ce uzata mai era cartea aia cand o luai de la biblioteca….tin minte ca pe mine ma fascina la legende felul in care se tot copulau zeii aia intre ei. Era un erotism acolo care ma tot minunam ca ne este permis. Mai erau cartile care circulau ca premii de sfarsit de an, sau ca nelipsita parte din cadoul pe care il faceai altui copil cand mergeai la ziua lui, macar pentru faptul ca infoia putin cadoul, altfel destul de subtirel. Asta asa, ca o copilarie putin … extinsa. Cat despre carti chiar de copii, pe multe le am chiar acum in fata mea, pentru ca i le-am transferat fiului meu. Bineinteles, ca propuneri una mai plictisitoare decat alta, in comparatie cu mega-simpaticul Winnie al zilelor lui. Pe Apolodor i l-am cumparat pe la doi ani si i-l tot propun de-atunci. Iar pe habarnam l-a iubit de la teatru (vai, ce blasfemie, ar zice unii). Un Gulliver sau un Mowgli au reusit sa treaca bariera timpului. Ii plac si lui. Victorieeee!!!
daa, erotismul din Legendele Olimpului mi-a nedumerit complet copilăria. Europa se cupla cu un taur, Leda cu o lebădă, Danae cu ploaia, Iocasta cu celebrul ei fiul; nu mai zic în ce transformau după: porci, măgari, câini, bufniţe, lei, pietre, copaci, fântâni, ecouri, stele, mistreţi, şerpi, monştri de toate soiurile. Apoi împreunările dintre ciclopi, centauri, harpii, grifoni, hidre, giganţi, creaturi cu o sută de braţe şi tot felul de zei cu malformaţii congenitale – cred că da, te pot face foarte permisiv în abordările erotismului la maturitate. 😀
o, doamne, da! :))) ai zis-o!
eu am iubit -si le iubesc si acum- cartile Alinei Nour, „Extraterestrii de buzunar” si,MAI ALES, nebunia numita „Un extraterestru in pijama”. o capodoperaaa! de-atunci stiu ca marmelada are nenumarate virtuti, ca e foarte important sa stii sa tricotezi daca vrei sa iei legatura cu fratele tau disparut prin alte galaxii.
pentru „cascavalul universal”, pentru cantatul la „sticlofon”, pentru sergentul Petti Pettercot, pentru Sebastian, Rafael, Gabriel, Muriel, pentru reclamele intergalactice, pentru toata atmosfera uluitoare, pentru imaginatia scanteiatoare si -nu in ultimul rand- pentru Alexis, motanul vorbitor si betiv, declar „Un extraterestru in pijama” cartea iubita a copilariei mele. 🙂
n-am citit cartea asta, nici n-am auzit de ea 🙁 ce simpatic suuună!
voiam sa te intreb tocmai daca-ai citit-o. e de-o frumusete aiuritoare, sigur ti-ar placea. daca nu dai de ea pana ma intorc (adica peste vreo doua luni), ti-o imprumut cu drag.
mulţumesc, mulţumesc 🙂
da, tocmai de asta uitasem, uita-m-ar uraciunile! 😀 acum mi-am dat seama ca eu chiar mi-am facut niste rezumate dupa legendele olimpului, pe cand eram prin clasa a 3-a, adica, pe masura ce le citeam, le scriam pe scurt intr-un caiet care sta asezat frumos si acum in biblioteca, pe post de carte! nu l-am mai rasfoit de-atunci…
Eu n-am citit Cartea cu Apolodor, dar am a thing pentru Talismanul de safir, despre care am scris aici (http://www.farafiltru.net/o-madlena-literara-%E2%80%9Ctalismanul-de-safir%E2%80%9D.html). Se pare ca au citit-o in special fetele, o fi o carte girly? 😛
Alex, ne spui cine castiga? Zvarluga sau Luminita?
Considerandu-ma „hors concours” adaug inca un titlu in lista cartilor copilariei mele: Fratii Jderi.
Ăia care aveau ‘jdemii de jderi :)?
Eram sigura ca o sa ma iei peste picior cu jderii, de asta nici nu am mentionat cartea decat dupa ce m-am convins ca nu am nici o sansa de a-l castiga pe Apolodor.
Am uitat sa mentionez „greierele” in top trei al nominalizatilor la premiu si pe capitanul la 15 ani in topul copilariei mele.
Tocmai recitesc Insula cu elice 🙂
Si esti atat de absorbit de carte incat nu ne spui cine a castigat?
Se votează…
nu am citit „Cartea cu Apolodor”, poate pentru ca am o problema (in general si de cand eram mic) cu rimele/chestiile scrise in versuri. insa „Habarnam” ramane indiscutabil cartea copilariei. pentru ca a fost prima carte pe care am citit-o, pentru ca am citit-o de vreo 60 de ori, pentru ca o am si acum (editia pe care am primit-o cadou in ’84), pentru ca pentru ca pentru ca and so on. aveam cu 16 prieteni mai mult decat restul prietenilor mei.
apropo de „Habarnam in Orasul Soarelui”, pot spune cu mandrie ca am citit-o (de 2 ori, pentru ca nu era a mea, din pacate) si ca e fantastica.
io credk a castigat zvarluga…am ghicit sau ba???
Da, ai ghicit :).
🙁 pai daca tot era vorba de, citez, „măsluirea acordării premiilor, tragerile la sorţi trucate şi celelalte manevre odioase” ma gandeam ca as avea castig de cauza, aniversarea fiindu-mi ieri…. 🙁
eh, dar nu-i bai, felicitari castigatoarei!
Păi dacă ştiaaaaam… poate altfel stăteau lucrurile: zic „poate”, nimeni nu ştie exact cum stau lucrurile :). La mulţi ani!
păi… n-am menţionat nimic tocmai pentru a nu influenţa decizia finală a juriului 😀 ar fi fost urât din partea mea să încerc să câştig prin această mică „fraudă”. Îţi mulţumesc pentru urare şi… cine ştie, poate ţii cont de amănuntul ăsta data viitoare? 😀
glumesc, desigur 😛
La anu’ pe vremea asta e ok 😀 ?
Merge şi aşa! Deşi mă refeream la data viitoare când particip la concurs! 😀
Oricum, anunţ de pe acum că vă voi sâcâi cu siguranţă cu aiurelile mele în fiecare weekend :))
Mulţumesc mult, cel mai mult.
Mărturisesc acum că am vrut să-i cedez cartea cu Apolodor, Luminiţei, dar n-am citit-o nici eu. Şi mi-e ciudă pe mine că mă comport ca un copil: e a mea!, e a mea!, dar aşa îmi vine, n-am ce să-mi fac.
Răzvane, nu poţi veni aici şi spune pur şi simplu că tu ai citit de două ori, cartea cu Habarnam şi Oraşul Soarelui. Unii care n-au citit-o – eu, eu, eu!, pot avea probleme cu inima.
Btw, am clickuit linkul ăla şi am downloadat, salvat, da nu mi-l deschide. Sunt în stare să-i recit şi poezii, să-i arăt rochia mea cea mai frumoasă, numai să meargă.
Şi eu îţi mulţumesc – şi felicitări 🙂
Zvârluga, eu apreciez impulsul, chiar dacă nu s-a materializat! poate mi-o împrumuţi s-o citesc şi eu după ce o termini tu! 😀 😛
…deşi trebuie să recunosc că mi-a cam dispărut de ceva timp entuziasmul în ceea ce priveşte cărţile de poveşti… 🙁
mi se pare tare ciudat ca nu ti se deschide pagina. folosesti IE sau Mozilla? eu sunt pe mozilla si merge. de asemenea, nu stiu daca asta e problema, insa incerc sa-i dau de cap.
vroiam sa zic, „de asemenea, am mai dat linkul si altor persoane si a mers ok”.
🙂 Poate ţi-o împrumut dupăăă ce o citesc.
E foarte trist şi grav dacă ţi-a dispărut entuziasmul pentru poveşti. E ca şi cum n-ai mai visa, eu aşa cred.
Asta îmi aminteşte oarecum de nişte copii pe care i-am auzit că se jucau cam aşa: Tu stăteai aici şi eu veneam şi te violam. Nu ştiu în ce joc intraseră ei, din greşeală, dar eu am crezut că am greşit lumea în care eram.
vaaaaiii, nu sunt intr-un stadiu chiar atat de degradat 😀 imi plac povestile, doar ca imi lipseste acel entuziasm de odinioara! dar mi-l recapat eu, nici o grija! 😀 Spor la cititttttttttt!!! 😀
Răzvane, am IE şi cred că de-aia nu merge. Ar trebui să-mi pun Mozilla aia, cândva. Mulţumesc mult. Mi-a pus cineva linkul şi pe blogul meu şi l-am salvat.
Luminiţa, mersi şi să-ţi recapeţi entuziasmul.
Cartea copilariei mele era „Ce ne povestesc Milena si Crina”scrisa de Ioana Postelnicu. Mi-a placut pentru ca descria viata copiilor asa cum era ea atunci pe vremea comunismului. Descoperirile Milenei sau ale Crinei erau si ale mele si apoi ale surorii mele pentru ca aveam aceeasi varsta cu personajele. Matusa „tanti Ioana” care venea in vizita, descoperirea de pe fundul farfuriei daca mancai tot…cum sa uit de toate astea? Am vrut sa cumpar din nou cartea asta dar n-am mai gasit-o. Nici macar o poza cu coperta ei n-am mai vazut…
Am citit Habarnam si chiar pe nerasuflate pentru ca personajele principale erau pitici iar lumea lor era asa de bine organizata si construita..De acolo am invatat tehnica construirii unui balon…Chiar am recitit cartea doar sa-mi amintesc senzatiile de la prima lectura.
Cartea lui Apolodor n-am citit-o dar parca s-a facut un desen animat dupa ea,nu?
foarte in cantata ca v au placut cartile mele un extraterestru in pijama va aparea in toamna in o noua versiune dar sant uimita ca e considerata in mod gresit carte pentru copii e unroman pt adulti ca tematica vorbsc despre einstein stiinta si etica si filozifia socratica dar evident poate fi citita si la alt nivel pt umor si aventura alina nour
sânteti sigură că sânteţi?
Pingback: 2010 in review « alex moldovan