Nouăzeci şi nouă de feluri de a muri: cartofii prăjiţi

35 Răspunsuri

Se pare că, după moartea mea, lucrul cel mai de seamă pentru care voi fi pomenit e faptul că ştiam săra perfect cartofii prăjiţi.

Nu e puţin lucru.

După alţii nu rămâne nimic.

35 de comentarii la „Nouăzeci şi nouă de feluri de a muri: cartofii prăjiţi”

  2. vrăji

    hm,după mine nici paștele n-a rămas.
    în noaptea asta am asasinat prin sfărâmare (cu o mână fermă) ultimii doi epurashi de cioco ai lu fi-miu ca o ogresă făr de inimă ce mi-s..
    și-s muuult mai buni k secsu…
    miam miam
    ar merge perfect cu cartofii tăi prăjiți.

    Răspunde ↓
  4. Zvârluga. Bond

    Alex, şi pentru cărţile pe care le dai, împreună cu pisica şi librăria. 🙂

    Ora, nu mai mănânc cartofi prăjiţi de 10 ani.
    Vom fi pomenite cu o budincă de cartofi la cuptor, românească, pentru că-i a noastră, nu franţuzească. Şi nu e deloc puţin, pentru cei care o vor hali. Şi de-aici, halima. 🙂

    Răspunde ↓
    1. ora25

      nuuu? am uitat să zic că-i sar fără să vreau. nu, nu, eu i-aş vrea pe toţi. dar nu mă aflu niciodată unde trebuie. 🙂

      Răspunde ↓
    2. Misaki

      Zvârluga. Bond, ora25, ce ne facem? Ca si eu tot pentru ca ii sar perfect o sa fiu pomenita! Stati, cred ca imi extind zona de specializare a epitafului: sar orice chestie prajita, orice fast-food, orice carne mai in sange sau mai in ulei, orice prajitura prea dulce…In concluzie, cred ca in loc de Mirona o sa fiu pomenita ca Miron-osita :))

      Răspunde ↓
  6. catalina

    Eu văd şi epitaful:

    Aici stă întins pe spate
    Alex Moldovan, măi frate!
    De când el ne-a părăsit
    O mare artă a pierit
    Iar ştiinţa lui anume
    (Câtă sare se pune
    Pe cartoful cel prăjit
    Auriu şi rumenit)
    De nu-i pierdută pe vecie
    E ascunsă în vreo cutie.
    Săpături din viitor
    Vor descoperi uşor
    Esenţa lui Natriu-Clor
    Şi modelul ideal
    De a săra french-fry-ul mondial.

    Odihnească-se în pace!
    I.N.R.I.

    Răspunde ↓
                1. ora25

                  poţi să ştii? 😀 poate s-ar lăsa cu plânsete! cu bociferări! eu deja mă gândesc la variantele cu „la moartea lui, a mai căzut un cui”, „a fost sau n-a fost”, „până când nu îmi murea, unde se culca – dormea!”

                  Răspunde ↓
  12. Rusoaica

    cartofii sarati sunt mai buni decat cei nesarati!!! de aia si sararea lor a devenit o arta – ferice de cei care o detin. numa ca ar trebui lasata si urmasilor, urmasilor tai!

    PS: am primit cartea… multumesc mult – si, totusi: niciun autograf?
    o sa scriu in blog sa ma dau mare ca a ajuns premiul pe care l-am rasfoit deja cat am zacut azi la RAR ca sa termin cu calvarul schimbarii actelor masinii. mi-a placut… mult chiar!

    Răspunde ↓
  13. Magda Bunescu

    of şi-un cartof! aşa am auzit-o pe una spunând ..
    mi-a plăcut mult asta cu săratul cartofilor. mai ales că nu se poate niciodată săra ceva aşaaa….perfect. sărare perfectă nu egzistă. dar poate fi o sărare care să nu fie nici abundentă şi nici minimală.
    o sărare de mijloc.
    sau o sărare pe mijloc.

    Răspunde ↓
  14. Rusoaica

    nu dau nimic! ti-am zis ca e primul meu „premiu” – nu as putea renunta la el… e mai pretios acum decat parfumul channel fara de care nu pot ezista!
    o sa o imprumut, dar de dat ntz!

    Răspunde ↓

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.