12 scaune: despre cartea perfectă

21 Răspunsuri

Am avut cândva şansa, rezervată doar câtorva fericiţi, de a răsfoi una dintre legendarele cărţi perfecte: cartea perfect circulară, ca să spunem aşa, ca o sferă cu centrul peste tot şi circumferința niciunde. Ea conținea mici poezii de mulțumire dedicate sponsorilor volumului. Ai volumului care conţinea mici poezii de mulţumire dedicate sponsorilor volumului.

21 de comentarii la „12 scaune: despre cartea perfectă”

  6. beausergent

    Nu-mi pot reprima gândul că lectura unei cărţi atât de circulare m-ar împinge spre gestul de a-mi apropia circulara de jugulară. Depinde, totuşi, cum se face. Ocolind cu nesimţire paradoxul formulării, poezii care includ mulţumiri adresate sponsorului avem şi la villon şi la proletcultişti. „Rezervată doar câtorva fericiţi”, renunţ la „cartea perfect circulară” pentru cartea perfectă pur şi simplu, dedicată personajelor din carte (şi, pentru Cristi, care vrea nume: „Lui Leni, Lev şi Boris” 😉 ).

    Răspunde ↓
  8. ggl

    O sferă cu centrul peste tot, şi circumferinţa niciunde se numeşte punct. Un punct poate fi un lucru distant, gata să dispară din câmpul vizual al observatorului.

    Cartea perfectă pentru sponsor probabil.

    Răspunde ↓

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.