Se ia o felie proaspătă de pâine de casă şi se unge temeinic cu unt pe o parte, având grijă să se întindă untul în mod egal peste tot, să nu rămână locuri neacoperite (care sunt mai puţin gustoase şi inestetice). Se adaugă un vârf de cuţit, după gust. E foarte important ca pâinea să fie proaspătă. Se numeşte că tocmai aţi gătit pâine de casă cu unt. Vedeţi ce uşor a fost?
Vă doresc poftă bună!
cum adica se adauga un virf de cutit?…
E o expresie pe care am întâlnit-o în majoritatea reţetelor citite de-a lungul vremii…
Noroc ca nu maninc piine cu unt, altfel cutitele mele ar ramine fara virfuri si adio filetat de peste si carne de miel!
Peşte? Faci peşte? (drooling)
Da, ciudat aia cu se adauga un varf de cutit. Poate trebuia sa fie un varf de cutit de ceva. in rest, foarte simplu si eficient ! Numai bine !
Aham, se poate… Eu n-am vrut să greşesc cumva ingredientele aşa că am lăsat aşa :).
foarte originala reteta…un varf de cutit de creativitate cred ca asta e cuvantul cheie.. 🙂
hhmm, de care? vârf de cuţit de unt? sau vârf de cuţit de pâine? sau poate un altfel de vârf de cuţit, de peşte, de îngheţată, de tranşat, de înjunghiat, de pictură…
mi se pare că ai fost cam vag în descrierea ingredientului cheie!
Nuuuu, am fost cât se poate de explicit 😀 😀 😀
da’ ar merge şi un vârf de cutter?
Doar dacă e tocat mărunt-mărunt!
reţeta asta e bătaie de joc. ok? ok.
p.s. mă duc să-mi fac o pâine cu unt. dar cu linguriţa nu cu cuţitul
Cu unt topit :)?
pe căldura asta untul netopit e la dublu preţ. şi nici nu se găseşte. nici guvernele nu pică pe căldura asta… e lipeală mare.
Nu ne-ai zis pe care parte trebuie unsa felia.
Îmi place să experimentez – aşa că schimb tot timpul partea…
Se scapă felia. Ea va cădea întotdeauna cu faţa unsă în jos, murdărind covorul, parchetul sau lăsând urme cauzatoare de accidente prin alunecare pe pardoselile acoperite cu plăci ceramice lucioase. În cazul în care, conform reţetei, se mai adaugă un vârf de cuţit, probabilitatea ca accidentul prin alunecare să se finalizeze cu o cădere în vârful de cuţit tinde asimptotic spre unu.
Exact de asta am intrebat pe ce parte trebuie unsa. Ca daca o ungi pe partea gresita, Doamne fereste, ar putea cadea cu untul deasupra.
Dar cum identifici care parte este greşită?
Asta ma intrebam si eu. Daca ar cadea cu partea unsa in sus, ai sti sigur ca ai gresit reteta, dar cum afli fara acest test?
1. un virf de cutit de sare.
iar untul trebuie scos in prealabil din frigider.
se pune si miere.
2. mai exista si: faina cit cuprinde!
Daaaa, făină cât cuprinde! Şi am mai întâlnit o expresie interesantă: „după ochi” :). Dar n-am vrut să cresc gradul de periculozitate întratât. Mai ales că era deja implicat un vârf de cuţit…
bucatarul din poza erai tu, nu? te-am recunoscuuut! 😀
f. tare reteta. o s-o experimentez si eu, cu tot cu varf de cutit, „dupa ochi” nu ma bag ca e cam stramt locul!
pofta buna sa ne fie!
pentru cei mai sceptrici va anunt cu nedisimuita satisfactie ca am urmat pas cu pas reteta domnului alex moldovan si ca cat ai zice UNTDELEMN m-am teleportat pe un teritoriu al celor mai rafinate senzatii culinguare.
am avut totusi cateva interventii personale (nu as vrea sa fiu brutar si sa le proclam drept „imbunatatiri”)
asadar
– in loc de felie de paine de casa am folosit o feerie pe gheatza. e la fel de buna ca painea calda
– in loc de unt am folosit margarina, ca-s vegetarian (din motive timide care tin de frica de inaltime in piramida trofica). bineinteles, principiile de ungere a grasimii vegetale pe felie sunt aceleasi ca la grasimea animala: sub nici o forma nu se vor lasa portiuni neunse, fara gust si inestetice si as adauga umil ca felia neunsa parca aluneca mai greu pe gat, mai ales daca acel singur ingredient lubrifiant nu este aplicat uniform peste tot parcursul feliei.
– am adaugat la final peste reteta cateva fire de par de sare, ca asa facem la noi acasa in moldova cand ne e foame si nu avem pe masa decat paine si unt. punem sare, ca e buna in bucate. o portie contine atatea felii cat are painea.
bleah de-asa reteta.
de la piinea calda de casa, taiata de-a latul pieptului, in felii groase, de acolo a pornit sa se invirta comedia.