José de Sousa Saramago (November 16, 1922 – June 18, 2010)
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
a murit odată cu ţestoasa din cartea pe care o citeam 🙁
Era în etate?
dap. şi era ouătoare.
Imi pare sincer rau…desi eram la curent cu starea de sanatate a autorului si eram constienta ca oricand se putea intampla… ramane sa merg fuguta si sa-mi iau si ultima sa carte pentru a ma delecta cu ultimele sale randuri… pentru ca merita si pentru ca doar in scrierile sale il putem regasi.
ultima carte nu e cu ultimele lui rinduri; e o colectii de scrieri de prin reviste…
Păi cam merită. Până şi cele mai „slabe” cărţi ale lui sunt mai bune ca 99% din ce se publică.
Am avut marea sansa de a-l intalni anul trecut in august in fata casei sale din Tias, Lanzarote. Chiar atunci citeam Istoria asediului Lisabonei si eram in Lanzarote. Am vrut sa ii vad casa si el chiar iesea cu sotia sa Pilar del Rio. Mi-a dat un autograf iar sotia lui mi-a facut o poza cu marele scriitor.
eh, acu k a murit poate-l citesc si eu – k eu nu citesc comunisti decit dk sint morti 🙂
Era perfectiunea literaturii…putini pretuiau stilul lui de a scrie…ce conteaza ce era?eu cand il citeam ma emotionam si traiam tot ceea ce el scria…
uau
deci suna apoteotic, tbuie sa-l citesc neaparat
cum adică „puţini preţuiau stilul lui de a scrie”? 😀
adica multi colegi de ai mei ziceau ca scrie ciudat..intelesi acum oaro? 🙂
da, da, acuma înţeleg, puţini dintre colegii tăi, am înţeles! 😀
inteleg ca m-ai inteles da’ tu ai inteles ca ei nu au inteles ca eu am inteles? 🙂
asta îmi scăpase, dar acum, că spui, sigur că te cred. nişte neînţelegători tipii, ce să zic.
Dacă n-ar fi lăsat ceva în urmă nu i-ar fi păsat nimănui că a crăpat. Deci lăsaţi la el să se odihnească. N-am înteles toată faza asta cu ura pentru comunişti în viaţă. Nici mie nu-mi plac dar trebuie să existe un echilibru aşa că.. let them be.
io una pe o insula pustie as prefera sa citesc un comunist genial decat un anti-comunist mediocru. 🙂
când am început să citesc „pluta de piatră” habar n-aveam cine e saramago şi ce convingeri are. dar n-am mai putut să o las din mână. cred că e cea mai savuroasă carte pe care am citit-o.
Subscriu! Aşa am început şi eu :)!
o da…si io ma inscriu!!a fost prima carte citita si de mine si mi-a placut mult tare de tot! 🙂
pai eu sunt singura care am citit si trilogia? [pestera, omul duplicat si eseu despre orbire]
acolo sa va vad.
Hehehe, doar nu e concurs. Le-am citit pe toate, dar astea trei sunt în josul topului personal 🙂
…Evanghelia, Toate numele şi Anul morţii fiind preferatele mele.
exact aşam şi primele şi ultimele din top. chit că am mai vorbit odată despre asta 😀
a citit cineva Călătoria elefantului? ca să ştiu dacă să-mi mai reduc din poftă
Ştiu pe cineva care a citit-o :D. O să-l întreb!
da. frumoasă, ca toate călătoriile lui. ale lui Saramago, vreau să spun, că ale elefantului nu le cunosc.
@cinemavictoria: pai asta ziceam si eu: si eu ii prefer (pe artistii comunisti geniali), da-i prefer cd sint morti (pasolini, picasso etc)
pe anti-comunistii mediocri nu-i citesc nici morti, nici vii 😉
Acum citesc Călătoria elefantului. It’s veeeey-veeeery nice :D!
ce păcat 🙁 nu vreau să mi-o iau acum 🙁 mai bine nu’ntrebam.
OK, atunci e sinistră 😉 … Fragmentul ăsta arată însă cam suspect… nu sunt prea sigur dacă vreau să…
http://www.polirom.ro/stiri-si-evenimente/stiri-si-lansari/jose-saramago-manual-de-pictura-si-caligrafie–fragment-in-avanpremiera.html
🙁 ce tip sadic ai devenit! cum stau aşam şi mă uit aşam la mr. maneki neko, parcă văd cum se îndepărtează cărţilea astea făcându-mi cu mâna…