Poate că cel mai însemnat beneficiu pentru ţara organizatoare a Campionatului Mondial de Fotbal din 2010 trebuie privit prin prisma capitalului simbolic câştigat prin asocierea, cu bătaie lungă, dintre Africa de sud şi vuvuzela. În termeni practici, o vuvuzelă face cam cât două, trei campanii de promovare a turismului. Putem vorbi deja de o isterie în toată regula. Termenul a prins imediat şi la toate nivelurile: de la microbistul simplu la redacţiile unor importante reviste de cultură, toată lumea ştie ce e o vuvuzelă şi îi pronunţă numele cu vinovată plăcere. Îi prevăd un viitor strălucit. Ineditul instrument de suflat va fi multiplicat şi piratat la cote nemaiîntâlnite, impulsionând economiile Lumii a Treia. E cadoul perfect: copii şi adulţi se vor întrece deopotrivă întru distructiva desfătare a urechilor celorlalţi. Adică a celor care încă nu au primit una. Agenţiile de turism din toată lumea nu vor întârzia să speculeze publicitar inspirata găselniţă prin slogane ce vor trimite la „Ţara vuvuzelei”, în timp ce, pentru publicul român, formula „Să se dea câte o vuvuzelă, să ajungă la toţi” se va dovedi, cred, imbatabilă… Peste ani, puţini îşi vor aduce aminte de rezultatul partidei dintre Chile şi Elveţia. De vuvuzelă vor ştii, însă, cu toţii.
Că tot vorbeam de turism: de ce nu ne-am gândit noi primii la asta? De ce nu iniţiază Ministerul Turismului o campanie asemănătoare? Dar ar fi oare viabilă o astfel de soluţie, meşteşugit adaptată la spaţiul mioritic? Ca un mic exerciţiu de imaginaţie, haideţi să ne imaginăm un pâlc de ciobani oieri români, paşnici şi ospitalieri, scoţându-şi molcom fluierele din traistele pline cu caş şi urdă şi însăilând o doină lacrimogenă. Mda. N-are nici un haz. Puţini străini vor fi dispuşi să-şi petreacă vacanţa ascultând povestea deprimantă a etnogenezei poporului român. Ar trebui ceva mai spectaculos, de pildă, vreun personaj sângeros şi pitoresc reciclat din negura istoriei, capabil să înflăcăreze imaginaţii şi să creeze prozelitism.
Ştiţi vreunul?
Articol apărut în Dilema veche.
Andri Popa? Dacă tot e cântat şi răscântat…
Dacă, pe stadion, ei au vuvuzele, noi avem bomboana agricolă. Astfel, un singur nume străluceşte pe firmamentul mitologiei flor-solar autohtone: the one and only, the lonely hero: Mărgelatu! Simbolul etern al microbistului carpato-danubiano-pontic, rătăcind pe drumul ruperii oaselor şi (mămă)ligii 1.
Mai sangeros decat Dracula?Pai…auzit-a-ti de Pavel Chinezu sau mai bine zis Cneazul?Era de un lat cu Tepes si era vestit pentru cruzimea sa pentru ca isi arunca dusmanii la porcii infometati ca sa fie mancati de vii iar pentru musulmani sa te manance porcii inseamna condamnarea la iadul vesnic.Stie cineva pe altcineva mai sadic decat Cneazul?
eu cred că nu e suficient doar aşa să luăm şi să nu sporim deloc, propun 2 în 1: cucuzela şi pupuzela.
de vuvuzelă vor şti* 🙂
eu am citit ca vuvuzelele de la mondial sunt made in CHINA.