Pentru prima dată în luni de zile, funcţionara de la poştă s-a uitat la mine aproape ca la o fiinţă umană. M-a privit în ochi; m-a salutat; şi m-a întrebat cu glas amabil cu ce poate să-mi fie de folos. Gâtuit de emoţia provocată de ineditul situaţiei i-am explicat că vroiam doar să trimit un colet. M-a asigurat că mă aflu la locul potrivit şi, aproape reuşind să zâmbească, mi-a luat coletul din mână. Cred că m-a şi atins în treacăt, dar asta e o informaţie cu privire la a cărei corectitudine nu bag mâna în foc; sentimentele pe care întreaga afacere le stârnise în mine erau mult prea puternice. Mai mult, mi-a adus la cunoştinţă – din proprie iniţiativă – o informaţie, un amănunt tehnic dezvăluit mie pentru prima dată, care micşora semnificativ costurile de trimitere. A verificat apoi alături de mine concordanţa dintre datele înscrise pe pachet şi cele de pe buletinul de expediţie, asigurându-se că totul e în regulă. Apoi m-a salutat şi mi-a urat o zi bună. Mecanismul altfel impersonal al expedierii de bunuri la distanţă se pusese în mişcare cu un minim efort din partea mea, fără nervii şi încurcăturile cu care eram obişnuit. Mai merită menţionat că, doar cu puţin timp înainte, o colegă de-a ei de la un ghişeu fără prea mulţi clienţi se oferise să preia o parte din oamenii care aşteptau la coada cea mai lungă. Era deja prea mult!
Misterul s-a lămurit la sfârşit. În timp ce plăteam, n-am putut să nu le observ pe colegele ei de oficiu care şuşoteau îngrijorate, frângându-şi mâinile de emoţie, aplecate asupra unui articol de ziar multiplicat la xerox. În acesta era vorba, din câte am putut să-mi dau seama, despre iminenta restructurare a Poştei Române şi despre posibilitatea efectuării a câtorva mii de disponibilizări din rândul angajaţilor…
Sau te’ai dus tu gol sa expediezi coletul ala …
:))) dracu’ gol! that’s me!
Lasă că funcţionarele de la poşta din Gheorgheni is ok. Problema e ca sistemul e foarte ineficient şi inutil de complicat. Cred că deja au facut muşchi de la pus 10 stampile per expeditie. Ai vazut tu cumva sa aiba scanner de cod de bare pentru colete? Mai bine completezi si tu si functionara buletine de expeditie cu multe câmpuri, aşa ca să nu-ţi mai ardă de trimis colete, ea să simtă că munceşte, iar cei care stau după tine la coadă ca să simtă că au fost la poştă şi au rezolvat ceva important.
da, ăsta e sentimentul pe care-l ai după ce treci pe la ghişeu: simţi că ai muncit. 🙂
😀 eu ma asteptam ca in finalul insemnarii sa mentionezi ca te-ai trezit din vis! :))))))
ca’n filme!
E chiar după un caz real 😉
🙂 eu zic să profiţi de vremuri! oferta asta e valabilă la toate ghişeele. depune repede nişte petiţii, nişte memorii, du-te să conteşti amenzi, să revendici terenuri, să ceri recalcularea pensiei! oriceorice! dacă nu-ţi trebuie nimic, măcar trimite-ţi rudele şi prietenii. sunt convinsă că o să aibă acelaşi succes, din aceleaşi motive 😀
:)) O să-mi fac o listă!
da… dar nu. asta vine din vocaţie. nici cu mama mamei ameninţărilor nu faci zână dintr-o zgripţu’, aşa cum nici o persoană civilizată nu se poate comporta „inadecvat”, orice i-ai face. există vocaţie pentru orice meserie. chiar şi femeia-de-serviciu poate avea chemare pentru ceea ce face, sau poate nu.
Mă bucur, oricum, că am prins o oră astrală a omenirii 😀
si-aici e teroare de multe ori la posta!cozi mari!si tot fac restructurari da tot degeaba!
😉 vezi comentariul lui beausergent…
observ că nu mai vreţi să ne povestiţi despre gărâne… nici măcar pe muzika magika… v-aţi făcut egoişti? 🙂
Aaaaaaaaaa, povestim, povestim, acum digerăm şi gândim 😀
crezi tu ca d’asta erau amabile ?!
Nu.