Deunăzi am văzut o femeie tare ciudată.
Era oarecum înăltuţă, dar nu într-un fel care să te facă să te gândeşti la ea ca la o persoană cu o statură impresionantă. Nu, dimpotrivă, părea mai degrabă scundă. Mâinile subţiri, dar lungi aproape până la pământ, îi atârnau stinghere şi se bălăbăneau în toate părţile potrivit unei economii bizare, în schimb picioarele îi erau extrem scurte şi de-abia ce începeau, că se şi sfârşeau. Da, e mult prea mult spus că începeau, picioarele ei scurte; dacă stau bine să mă gândesc, nici nu începeau, doar se terminau. Ei, scurte – înţelegeţi ce vreţi de aici, dar să nu vă imaginaţi vreo piticanie pe care s-o poţi trece cu vederea sau peste care poţi păşi din nebăgare de seamă sau grabă. Iar unghiile lungi îi ieşeau prin mănuşile de plasă pe care le purta cu cea mai mare neruşinare, de parcă ar fi fost o mare doamnă. Ceea ce, să fim serioşi, nici pomeneală să fi fost. Ce, eu nu ştiu cum arată o mare doamnă? Vă spun eu: în nici un caz nu aşa. Pe deasupra, nesimţita mai şi muşca cu poftă dintr-un măr verde, împroşcând în toate direcţiile cu sucuri lipicioase şi stropi de salivă.
V-am spus că era şi însărcinată?
Se ştie că la majoritatea femeilor frumuseţea vine dinlăuntru. Spre înafară. La doamna despre care vorbeşti s-a întâmplat ceva asemănător, doar că frumuseţea (în speţă: picioarele), în loc să vină dinlăuntru spre înafară a venit (de fapt a plecat) dinlăuntru spre şi mai înlăuntru. O frumuseţe interiorizată, ghicită de un ochi profund, care O percepe, pe doamna, dincolo de aparenţe, ca fiind „înăltuţă”… Părerea mea…
The beauty is in the eye of the beholder! Deci frumuseţea era în ochiu(-ntors afară, ce-năuntru se deşteaptă…)
cu ce afaceri era însărcinată? (da’ unghiile de la picioare nu ieşeau şi ele din ciorapii plasă? că dacă nu, e departe de a fi perfectă)
Unghiile de la picioare ieşeau prin ciorapii din plasă 😀
:DD păi de ce nu spui din capul locului că era o doamnă takeaway ?
V-am spus că era o doamnă takeaway?
Si eu am vazut-o. Doar ca, atunci cand ne-am intalnit, manca un fruct straniu, exotic. Putea sa fie orice. Banana? Nu. Stiu cum arata o banana. Chiar de e verde sau galbena sau pistruiata in brun-uri, tot o recunosc. Ii recunosteam forma delicata chiar si atunci cand statea pitita intr-un dulap, invelita in ziare, la copt.
Femeia de care vorbesti nu e inalta. Eu as aseza-o in randul femeilor mignione. Ea da impresia de inalt. Si asta din cauza mainilor, intradevar, foarte lungi. Daca nu le-ar purta in sus, ti-ai da seama cat e de mica. Dar ce zic eu mica? Chiar pitica.
Cu unghiile ai dreptate. Eu zic ca e sfidare. In vremi de restriste si greu, sa vi tu, asa, sa-ti etalezi fara jena unghiile lacuite, cu trei culori de oja, cu modele, brizbrizuri si, dracia dracului, cu cate un stras pe unghia mare!
Ah! Sa nu uit. O cheama Katitza. Asa a numit-o maica-sa , intr-o clipa de frenezie, gandindu-se la buburuza ce-a zburat spre vecinii unguri, mintind-o in ceea ce priveste locul maritisului.
De-o mai vezi sa nu-i spui nimic. Doar trage-i cu ochiul.
De-o mai văd, fug!
ceapa ex folicum !
ad infinitum
Vivat!
Iţi dai seama ce copii o sa aibă aia?
Acum câteva zile am auzit pe stradă o doamnă în vârstă protestând că sunt mai mulţi câini şi pisici decât copii în blocul în care locuieşte. Probabil e nefericită că n-o să aibă cine să-i mai plătească pensia, întrucât câinii şi pisicile nu contribuie la fondul de pensii. Înafară de asta sunt mult mai uşor de întreţinut faţă de un copil.
Copii din flori. De colţ!