Academia Suedeză a anunţat câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură pe 2010. Este vorba de scriitorul peruan Mario Vargas Llosa.
Potrivit motivaţiei juriului, premiul a fost oferit: „pentru cartografierea structurilor de putere şi pentru imaginile viguroase ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerii individuale”. Printre volumele sale se numără Mătuşa Julia şi condeierul, Conversaţie la Catedrala, Războiul sfârşitului lumii şi Sărbătoarea ţapului. Valoarea în bani a Premiului Nobel este de zece milioane de coroane suedeze (circa 1,4 milioane de dolari). Valoarea simbolică e nelimitată.
Vă reamintim că, anul trecut, premiul a fost câştigat de scriitoarea germană de origine română Herta Müller (poate vă amintiţi de ea dintr-un concurs organizat mai demult pe acest blog…).
(articol preluat de pe 1001arte.ro)
P.S. Cine auzise de acest Llosa acum un an, când eu îl promovam intens prin tot felul de mijloace, de pildă, prin concursuri? Cine, vă întreb?
Spuneţi şi dumneavoastră!!!
parcă le-a fost lene să mai citească ceva din 80 încoace.
:)))) Cum de-a ştiut Humanitasul să-i facă serie de autor? Cred că pe surse… 😀
Următoarele alegeri prezidenţiale din Peru vor avea loc la 10 aprilie 2011. 😀
Llosa pre-şe-din-te! Llosa pre-şe-din-te! Llosa pre-şe-din-te! 😀
adevăru’ e că arată ca un preşedinte … are aerul ăla demn de încredere, solid …
Raspuns la PS: Eu, prin facultate cand citeam Razboiul sfarsitului lumii si imediat dupa ce terminam cartea, o reciteam cu aceeasi incantare.
Daca de Herta Muller am aflat de la tine, pe LLosa il citeam si iubeam de mult.
P.S.-ul era o ironie. Adică un fel de aroganţă :).
Pai si ce, numai tu aveai liber la arogante?
Mai bine nu mai comentez, oricum.
:)))) Nu supăraţi! Pliz!
va rog sa nu o suparati pe prietena mea cea mai buna 😛
dacă-mi amintesc bine, pe herta si pe llosa i-ai promovat in acelasi concurs – llosa s-a dus la cristi c, iar herta la mine. e evident, e ceva cu tine, ai niste capacitati … 🙂 tu erai ala legat la ochi la otv care-o cauta pe elodia? 🙂
:))))) Daaaa, pot să trec trei examene de capacitate deodată!
eu am citit „Orasul si cainii” acum vreo 3 ani… si da l-as vota pe Llosa presedinte desi am zis ca nu mai intru intr-o cabina de vot in veci 😀 pt Llosa fac o exceptie!
Mare om, mare caracter.
Da? Ştii tu?
Nu stiu. 😀 ca nu-l cunosc personal, ai dreptate, insa are prestanta omu’… si imi place expresia:”mare om, mare caracter” in plus cartea m-a dat pe spate.
Asa ca…
Primul Llosa l-am citit în gimnaziu (Tia Julia…). Am toată seria de autor, deci nu mai trebuie să mă reped la librărie, post-Nobel (cum am făcut cu Pamuk și Müller). Războiul sfârșitului lumii mi s-a părut prea mult, eu mă mulțumesc cu Conversație la Catedrală în acest sens. Nu în ultimul rând, Paradisul de după colț e una din cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată.
Cam târziu Nobelul, dar bine și-așa.
la Catedralaaaa cu a! sîc!
Aşa e… cu 3 de a 😀
Scuzati-ma.
n-ai numărat bine. sîc! 😀
I’m gonna go now. :((
🙂 asta cu număratul era pentru alex. da’ acu’ dacă mă gândesc mai bine… şi toată lumea o să plece… şi … cred că e mai bine cu ă. cu ă e toată şmecheria. că doar e un titlu cu şmecherie. (sper să nu fie traducătorul prin zonă)
Dude, mai bine taceai cu PS-ul ala. Eu n-am apucat sa citesc Llosa, am alte compendii pe lista de asteptare, si sunt o mare ignoranta si tot am auzit de el…
Da uite ca ti-am mai marit audienta cu un comentariu.
Păi cum să n-auzi, doar e unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori sud-americani :). A avut tiraje astronomice înainte de ’89 în România.
un lucru e sigur, ai influenţat Comisia. pare-se că după concursul organizat de tine, s-au apucat de citit. ce ne propui pentru la anu?
păi nu ştiu, îl susţinem pe adonis :))?
Eu tot am încercat de mai multe ori să iau o carte scrisă de Llosa şi să mă apuc s-o citesc, dar de fiecare dată am renunţat. Nu cred că e genul meu. Oricum, buniesc că-şi merită premiul cu vârf şi îndesat.
Încearcă Elogiul mamei vitrege. E scurtă şi kinky. N-are cum să nu-ţi placă :D.
Aia mi-a zis şi un alt Alex, însă am deschis-o aleator şi am citit puţin din ea iar apoi am aşezat-o la loc în raftul librăriei.
eu.
şi eu! şi eu! şi eu! 🙂
Primul lucru care mi-a venit în minte când am auzit de Nobelul lui Llosa a fost că ce deşteaptă am fost io când am cumpărat de pe macatul unei tanti, întins pe trotuar la piaţă, Războiul sfârşitului lumii. Chilipir, fireşte. Citisem Povestaşul şi Oraşul şi câinii (apărute la Humanitas demult, prin ’92-’93). Cu Războiul sfârşitului lumii n-a mai fost la fel de uşor s-ajung la linia de finiş.
De departe, cel mai mult mi-a plăcut Elogiul mamei vitrege (şi nu cred că e doar faptul că am citit-o mai încoace – temporal vorbind – şi-i mai vie, în timp ce la ’ălelante’ detaliile s-au mai estompat). Am primit-o de la o prietenă care fusese extrem de entuziasmată de lectura cu pricina şi, astfel, vrând-nevrând, mi-a creat un orizont de aşteptare care… a fost bifat după lectură.
M-am cam lungit la vorbă. Enfin, dac-ar fi fost să spun esenţialul, m-aş fi rezumat la: şi mie-mi place Llosa.
eu una nu. dar ce-i asta, intrebare de concurs?
Nu, cred că e răspunsul la un concurs organizat de Academia Suediei 😀
nu stiam de llosa acum am aflat,mersi
daca imi permiteti va pun la blogrollul meu.
multumesc
Permitem, de ce să nu permitem! Mulţumesc şi eu :).