Herta Müller sau cum au ratat animatorii culturali şansa de-a fi cool

13 Răspunsuri

Sunt oarecum uimit de faptul că numeroşii animatori culturali pe care-i întâlnesc peste tot în ultima vreme n-au realizat că poziţia cea mai cool pe care-o poţi adopta e să-ţi placă Herta Müller, şi nu viceversa. Să nu ştie dânşii că un scriitor nu e obligat să facă frumos în faţa nimănui? Mai ales la Ateneu…! Cum să te laşi păcălit de aplauzele poporului strâns la spectacol? Sau de vorbele rostite la nervi de nişte ranchiunoşi recunoscuţi? Nu e suficient că grupul celor care o plac e cu mult mai mic decât corul de detractori zgomotoşi – printre care faptul de-a nu fi citit-o pare să funcţioneze ca parolă de acces? Bun, nu zice nimeni s-o citeşti; în fond, proza ei e dificilă, ridică probleme şi nu se lasă prinsă întotdeauna din prima. Dar asta nu trebuie să te oprească. Doar nu te-a oprit nici până acum. Nu-i timpul pierdut. Chiar dacă în ultimul moment, ai şansa de-a fi cool. E o ocazie pe care n-aş rata-o.

13 comentarii la „Herta Müller sau cum au ratat animatorii culturali şansa de-a fi cool”

        1. alex moldovan

          „Nu, bă, nu e!” era răspunsul asezonat perfect cu tipologia respectivă. (a se citi lent, apăsat, cu un ă luuuung). Dacă mă luai cu „păpuşie” înţelegeam o treabă :))) Deci ăsta e preferatul meu 🙂

          Răspunde ↓
  2. Teodora

    Apropo de ranchiună, l-am auzit pe Liiceanu spunând la Jurnalul de pe TVR Cultural ceva de genul că el s-a gândit că Herta Muller e obosită după ce un an a participat la atâtea conferinţe, mese rotunde blablabla, şi că de aceea s-a gândit să o lase să fie relaxată şi să nu fie o întâlnire la care să îşi scoată el toate armele intelectuale şi să le pună la bătaie… Pfffffui… Măi să fie!

    Răspunde ↓
  3. geomarz

    Cine pleaca din tara lui primii?!
    Sendibilii si supradotatii cum a lasat sa se inteleaga frauleinul din discutai de mai sus ?!
    Eu as zice ca nu.
    Pleaca aventurierii. Cei care s-au dus sa cucereasca Americile au fost, in mare, niste tilhari.Oameni fara rost in lumea veche care s-au dus dupa noroc in lumea unde ei au facut legea. Nu pot sa nu-mi amintesc de nsite populatii autohtone din Sierra Nevada, continuatoare a vechilor popoare precolumbiene carora li se reproseaza ca NU au hirtii prin care sa li se cetifice ca sint proprietarii paminturilor lor stramosesti.
    Pe corabiile lui Cristofor Columb s-au imbarcat tilharii vremii aceleia eliberati din inchisori in acest scop. Numai neintelegerea ulterioara a fenomenului i-a determinat pe urmasii tirzii (dupa sute de ani) sa-i denumeasca “mari exploratori georgrafici”
    Celor ajunsi in America de Sud li s-a spus Conquistadori. Dar ei nu erau decit niste nobili scapatati si fara nici o sansa in lumea din care au plecat. Unnul dintre conquistatori se numea Cabeza de Vaca. Cred ca acest nume i se potriveste de minune acestei ipochimene…

    Răspunde ↓
  4. cinemavictoria

    ceea ce mă surprinde pe mine nu e faptul că herta muller refuză să „facă frumos” (până la urmă fiecare e liber să facă cum vrea şi să scrie cum vrea), ci că pare să nu înţeleagă o chestie elementară: nu toţi oamenii sunt făcuţi să fie eroi/revoluţionari. unu’ ca dan iosif de exemplu se putea aşeza în faţa tancului să-i zică „fuck you”, mircea cărtărescu nu. nu cred că asta e neapărat un merit al lui dan iosif, după cum nu ar trebui să fie o ruşine pentru cărtărescu. bănuiesc că ai citit răspunsul lui din evz (http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-o-nedreptate-908350.html).
    p.s. io una mereu am zis că jung ar trebui studiat încă din şcoala generală …

    Răspunde ↓
  5. alex moldovan

    Da, am citit textul lui Cărtărescu. „‘Levantul’, este, poate, cea mai violentă parabolă împotriva dictaturii şi a lui Ceauşescu personal”?! Aşa cum alţii avut revoluţii de catifea, noi am avut dizidenţe de catifea.
    P.S. Apropo de dizidenţi, am observat în ultima vreme o tăcere consensuală legată de Dan Petrescu, de pildă. Dar na, el e altul care nu-şi ştie cultiva prieteniile potrivite şi nu face frumos în faţa cui trebuie…

    Răspunde ↓
  6. Camelian Propinatiu

    Teamă mi-e de impropria folosire a… oximoronului „Rezistenţă prin Cultură”!
    A citi cărţi rare şi a scrie cărţi rare e mai mult o Rezistenţă Aristocrată decât o Rezistenţă prin Cultură. Aşa şi este perceput epistolarul ce ar rezulta din practicarea acestui nobil viciu: plăcere solitară. Important în istorie şi în soteriologie este însă dacă ţi-ai adus sau nu obolul la Luminarea Poporului. Clasa financiară, politică şi intelectuală interbelică nu a desăvârşit acest proces de răspândire a culturii până în ultimul cătun şi, în consecinţă, din punct de vedere al lui Sirius şi-a cam meritat analfabetismul torţionar al Romlagului. Sub ceauşism, Rezistenţă prin Cultură o au făcut cei ce semnalau Neamului Românesc că mai există pe lume şi altceva decat hrana şi căldura. Sunt mii de contributori, amintesc ce-mi vine imediat în minte: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Dan Hăulică, Dan Grigorescu, A.E. Baconsky, Zigu Ornea, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Ovidiu Drimba, Nicolae Mărgineanu, George Bălan, Iosif Sava, Mircea Maliţa, Victor Săhleanu, Edmond Nicolau, Grigore C. Moisil şi chiar Alexandru Mironov sau însuşi Adrian Păunescu atunci când silea un stadion ceauşist să asculte Sonata Lunii în plin răsărit de lună!
    Paradoxal, adevărata Rezistenţă prin Cultură a început la noi abia după 1989, la 5 martie 1998, când lupta în stradă era terminată şi a fost jertfit Eminescu tocmai pentru accesibilitatea sa zâmbitoare ca Grigore Vieru, preferându-se un elitism eolic şi fără şanse in vacarmul torenţial al tembeliziunilor subculturale şi al presei asociabile lor.

    Răspunde ↓

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.