Pentru concursul săptămânii, 1001 arte v-a pregătit ceva deosebit. Inspiraţi de vizita Hertei Müller în România şi de ecourile evenimentului despre care am scris şi noi aici: Herta Müller, Premiul, Patria şi Circul, punem la bătaie un volum de poeme-colaj apărut la Editura Vinea în ediţie bilingvă (traducerea Norei Iuga). Despre “Im Haarknoten wohnt eine Dame – În coc locuieşte o damă”, citiţi mai multe aici: Herta Müller, “În coc locuieşte o damă”.
“tăcerea se plimbă in măr 
mereu pe-acelaşi trotuar
ca nişte doamne cu câini
ca numele prin ziar
ca iscoadele pe-aleile verii
ca nasul după mizerii
si placa din gură discret
şi-a pus-o musca-n pahar
şi m-a tras de şiret”
Un “om-invizibil” c-o muscă-n chip de papion, aşa apare, în colajul Hertei Müller tăcerea. Şi întrebarea sună aşa: cum ar “arăta” tăcerea dacă voi aţi fi fost ilustratorii acestor versuri?
Comentariile literare, soluţiile de urbanism şi alte rime hazardate îşi pot avea locul aici. Răspunsul cel mai convingător va primi cartea oferită de Editura Vinea. Premiile vor ajunge la comentatorii inspiraţi din josul acestei pagini. Cei ce simt că ceea ce au ei de spus depăşeşte spaţiul obişnuit al unui comentariu, sau care ştiu că informaţiile pe care le deţin sunt în măsură să le pună viaţa în pericol, au ca singură variantă trimiterea unui mail către arte@1001arte.ro. Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs, sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi şi ei premiaţi pe măsură.
Small print note: premiile vor fi transmise câştigătorilor sau persoanelor de contact ale acestora în România. Cei care din, diferite motive, doresc să renunţe la carte, vor numi un alt câştigător. Câştigătorul unei ediţii nu va putea câştiga premiul ediţiei imediat următoare. Dar va fi rugat să participe oricum, în semn de mulţumire sau măcar pentru înviorarea atmosferei generale. După o săptămână de la anunţarea câştigătorilor, premiul se reportează.
Recapitulăm: premii în cărţi pentru comentarii, mail sau blog, până marţi. Comentaţi?
Ca şi o siluetă înveşmântată în ziare mototolite, cu-n un chip fără gură, purtând o muscă pe gâtlej, în canicula verii.
De fapt poezia în germană e puţin altfel, mai frumoasă şi are mai mult sens: Tăcerea ar merge prin căsuţa unui măr, ca nişte dame cu câini, ca numele prin ziar, ca iscoadele prin vară, înfometate după vânt şi pamânt; partea întunecată a gâtlejului purta o dată o muscă ce a venit din bucătărie.
si moartea plange pe dara lasata de mine…
Sucești-o pe 1000 de fețe, tăcerea mea nu arată nicicum.
Ea nu arată, mi se arată.
ti-ai indepartat calota si ai vazut mult pamant si un palc de centrale eoliene.
le-ai cules,
le-ai facut manunchi si mi le-ai aruncat
in locul lor, n-a rasarit nimic
nici macar scartaitul imaginar al elicelor,
o liniste de rugina,
pentru ca nici un vant nu batea, nici o floare … nici un musuroi de furnici…
era doar pamant hartanit…
totul trebuia uns
Ca o palarie mare, cu ochi zburatori, in care se prinde orice musca distrata.
Uneori ochii nici nu simt greutatea palariei. Alteori ei scapa palaria si musca se sufoca.
Muscă, mizerii, șiret… Eu mă gândesc la closet.