Tocmai am căutat vreo jumătate de oră prin arhiva de mailuri o informaţie pe care mi-ar fi fost extrem de simplu s-o aflu punând mâna pe telefon şi sunând un prieten drag cu care oricum nu mai vorbisem de o veşnicie şi care s-ar fi bucurat teribil să mă audă. Dar ce haz avea? Doar nu suntem animale, să alegem calea cea mai la îndemână…
eu zic sa cauti altceva prin arhiva de mailuri 🙂
mda, ştiu. în arhiva de mailuri, cauţi mailuri…
mincinosule!!! 🙂
prieteniul drag rulz! el face toate lucrurile să pară mai complicate decât sunt.
tocmai de asta-l îndrăgim şi-i cântăm: prieten draaaag / ne cunoaştem de-o viaaaaţăăăă!
exact, tot de drag ni se spunea cândva ‘dragi tovarăşi şi pretini’
Fără să fim tovarăşi şi cu atât mai puţin prieteni…
deci cu atât mai plină de drag era spusa!
nu ştiu dacă a observat cineva că vorbeam despre „prieteniu” un nou element chimic, descoperit de cercetătorii scoţieni.
Scoţieni?!? Orice descoperire care nu vine de la „cercetătorii britanici” eu o pun sub semnul îndoielii.
asta pentru că cercetătorii britanici îşi asumă cu drag şi descoperirile prietenilor lor scoţieni.
ei sunt ăia care au descoperit recent că femeile caută la un bărbat craniul de cimpanzeu?
ei, nu, au descoperit că femeile caută craniul de cimpanzeu chiar la cimpanzeu.
…într-o cârciumă.
păi nu ţi se pare mai corect decât într-o ceainărie? 😀
Chiar, ştie cineva care e semnul îndoielii? Că am căutat şi n-am găsit…
aduce cu picătura lui Damocles, mă scuzaţi. pentru că nu e nici sabie dar nici chinezesc nu putem spune că e. el, semnul. îndoielii. de deasupra. care planează.
eu zic că trebuie să fie ceva cu doi. ea. cifra. sau cu mai mare de doi … in fine, nu unu …
ştiu, ştiu! tre să fie o cifră pară mălăiaţă. gata să cadă, oricum.