3 comentarii la „12 scaune: beneficul snobism”

1. beausergent 18 noiembrie 2010 la 16:03

   snobbing-ul e sportul mei preferat. sau, ca să citez un mare alpinist: „De ce citesc Proust?! Pentru că există.”

   Răspunde ↓
   1. alex moldovan 18 noiembrie 2010 la 16:59

      :))) Mie îmi place că e un adevărat sport de echipă. Doar nu poţi fi snob de unul singur 😀

      Răspunde ↓
      1. beausergent 18 noiembrie 2010 la 20:22

         există, totuşi, şi discipline individuale ale snobbing-ului extrem: snob-bored-ul! dar, întradevăr, cele mai atractive sunt cele în echipă. în snobismul sincron noi avem tradiţii care coboară până la lovinescu.

         Răspunde ↓

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.