Critic nemilos al minusurilor, neajunsurilor, bemolurilor, gafelor impardonabile – numiţi-le cum doriţi sau cum ştiţi – pe care ajung să le descopăr aproape fără excepţie în fiecare carte citită, de data asta m-am trezit în situaţia de a nu avea, pur şi simplu, ce şi cui să-i reproşez. Rime despre viaţă şi moarte, volumul lui Amos Oz, şi-a găsit deja loc pe raftul, nu foarte aglomerat, al cărţilor de recitit. E un roman rar care cred, simt, ştiu, frizează perfecţiunea. Doar un mare scriitor poate scrie astfel. Totul e pus exact acolo unde trebuie să fie: nici mai la dreapta, nici prea la stânga; nici prea aproape, nici prea departe. De orice. Cuvintele lui Amos Oz par să posede strania calitate de a exprima întocmai ceea ce autorul lor a dorit să exprime. Iar asta, vă rog să mă credeţi, e o calitate care se întâlneşte mult mai rar decât v-aţi aştepta – şi decât ar trebui. Rime despre viaţă şi moarte e preferata mea dintre scrierile acestui mare scriitor israelian care mă cucereşte iremediabil pe măsură ce ajung să-l aflu – şi să-l cunosc – tot mai bine.
În fine, având în vedere că aceasta e o carte despre ce se poate petrece în mintea unui scriitor, e posibil ca la final să aflaţi răspunsul la următoarele întrebări:
De ce scrii? De ce scrii aşa? Vrei să-ţi influenţezi cititorii? Şi, dacă da, în ce fel? Ce rol au poveştile tale? Ştergi şi corectezi tot timpul ceea ce aşterni pe hârtie, sau eşti un scriitor inspirat? Cum este să fii un scriitor renumit şi cum îţi afectează asta familia? De ce vezi aproape întotdeauna numai latura negativă a lucrurilor? Ce părere ai despre alţi scriitori, cine te influenţează şi pe cine nu poţi suporta? Şi, apropo, cum te defineşti? Cum le răspunzi celor care te contestă, cum te simţi când se întâmplă acest lucru? Cât de tare te afectează asemenea atacuri? Scrii de mână, sau la calculator? Cam cât câştigi de pe urma unei cărţi? Inventezi poveştile pe care le scrii, sau te inspiri din viaţa de zi cu zi? Ce crede fosta ta soţie despre personajele feminine din cărţile tale? De ce ţi-ai părăsit şi prima, şi a doua soţie? Ai un program de scris, sau scrii numai când ai inspiraţie? Eşti un scriitor angajat? Dacă da, ce cauză susţii? Poveştile tale sunt autobiografice, sau rodul imaginaţiei tale? Şi, lucrul cel mai important dintre toate, artist fiind, cum se face că viaţa ta nu este agitată? Am putea spune chiar că este destul de monotonă. Sau poate că există încă o mulţime de lucruri pe care nu le cunoaştem despre tine? Cum se face că un scriitor, un artist ca tine, are o slujbă de contabil? E doar un mijloc de a-ţi câştiga existenţa? Şi, spune-mi, contabilitatea nu alungă muza? Sau poate că dispui şi de alte mijloace de trai, mai puţin licite? Poate ne dai şi nouă câteva sfaturi în acest sens? Şi poate ne zici şi nouă, te rugăm, pe scurt şi în cuvintele tale, ce anume ai vrut să spui în ultima ta carte?
Sau nu:
Există răspunsuri înşelătoare şi răspunsuri în doi peri. Răspunsuri simple şi directe nu există.
(despre arădeaul Oz am scris şi aici.)
via 1001.arte
eu dacă aş fi unul din personajele lui amos oz, m-aş încovoia până la dispariţie sub insuportabila bândeţe a autorului
n-am îndrăznit să merg aşa departe… câteodată mă tem de el…
oare ce-ar putea să-ţi facă?
cum ce?! chestii puternice, misterioase şi virile :)))))
:)))) aaa acum încep să bănuiesc că aplică tratamente diferenţiate.
eu am observat că personajele masculine ale lui oz tind să fie puternice, misterioase şi virile.
da? hmm. poate că altfel n-am avea de unde deduce că-s personaje masculine.
cum e corect? ”aradeaul” sau aradeanul” ? 🙂 ))
ardeleanul 😉
m-am hotărât să verific!
„vecinul acela văduv, directorul casei de cultură, un tip energic, tot timpul cuprins de un entuziasm frenetic, al cărui trup emană tot felul de mirosuri grele”. el e?
sau „bărbatul care a stat toată seara într-un colţ al sălii, eliberând din când în când hohote urâte de râs, poate de batjocură şi dezgust”? 😀
:))) vorbeam aşa, în general. În Rime, respectivul e atotputernic, seduce fata şi publicul şi pe cititor. În Să nu pronunţi: noapte, the alfa male chiar trebuie oprit, ca să mai aibă şi restul şansa de a se face ceva (şi a eşua, btw 😀 ). Şi aş putea continua, dar am mai uitat…
🙂 aa păi de ce nu zici aşam! că adică există dar trebuie opriţi 😀 orişicum, îmi retrag reveria de anul trecut de a-l vedea nobelizat deoarece în urma acestor schimburi de impresii despre bărbaţii puternici şi misterioşi, mi-am amintit că deja a fost distins cu premiul Femina, care are, deh, o mult mai mare greutate.
Cine nu e premiat de revista Femeia, nu-i bărbat adevărat :)))
:)) revine chestiunea asta cu veridicitatea bărbatului ceva de speriat! aşteptăm apariţia revistei Femeia Puternică.
ce-mi place cum suna ”arădeaul Oz” 🙂 ))
Pingback: Book list « DarkClauds' Blog
Am cumparat astazi cartea asta cadou pentru o prietena. Sper sa-i placa. Multumim.