Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
„Deşi am inima de gheaţă, eu ţin cald semănăturilor”. Dacă de fiecare dată când vom ajunge în momente de răscruce ne-am aminti, fie şi inexact, aceste cuvinte simple, viaţa ar putea fi minunată!
stati putiiiiinnn ! Eu vad ca toata lumea e in tema, cu atat mai mult ma simt eu confuza.
Imi amintesc serbarea si textele, eu am fost primavara, am si acum pozele doveditoare.
Dar nu tineam minte ca tot „show-ul” provenea din lectii de manual! Serios. Si doar nu chiuleam, ca altfel n-aveam onoarea de a fi un primavara cu ghiocel pe cap. 🙂
frate, mă terorizau textele astea, cel mai horror mi se părea (şi îmi pare şi azi) ăla cu „peste faţa toată mult clăbuc îmi trece” …
sper că pe puştii din ziua de azi nu-i mai obligă nimeni să se spele pe faţă cu apă rece şi să se frece cu săpun …
În loc de cafea imperialistă dimineaţa, Omul Nou face un duş cu apă rece. Apă caldă se dă doar duminica plus în zilele de 1 mai şi de 23 august, când oricum nu ai nevoie de ea.
Dulci amintiri ale copilariei! Imi amintesc ca am fost Vara in serbare…Doamne…atat de dragi mi-au fost Anotimpurile … si astazi imi amintesc poezia mea; inchid ochii si ma vad: o fetita mica ce credea inca in Mos Craciun, recitand din tot sufletul : ” Eu sunt Vara/ A doua fiica a anului/ Soarele ma iubeste mai multi/ Razele lui fierbinti imi coc granele si fructele/ Cat vezi cu ochii spice de aur, livezi imbelsugate si pajisti odihnitoare/ Aici se treiera/ Dincolo se coseste/ Se culeg cirese, visini, piersici si caise”.
Poate pare puieril insa asa a fost natura in copilaria mea, a generatiei mele …. astazi, din pacate, s-a pierdut mult din imaginea aceea; nu prea se mai vad spicele de aur pe campuri, livezile imbelsugate sau oamenii treierand….
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți îmbunătăți experiența. Vom presupune că ești de acord cu asta, dar poți renunța, dacă dorești. AcceptCitește mai mult
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
daa, ce faţă de ţărancă avea toamna, nu pot să uit!
doamna toamna :D?
duduia gutuia
in `94 tot din asta se invata
poate-n clasa I-a… :)))
daaa
„Deşi am inima de gheaţă, eu ţin cald semănăturilor”. Dacă de fiecare dată când vom ajunge în momente de răscruce ne-am aminti, fie şi inexact, aceste cuvinte simple, viaţa ar putea fi minunată!
:)) problema e să nu ajungi să ţii cald doar semănătorilor…
eu n-am sa uit niciodata iarna din ’83.de altfel a fost prima mea iarna 😀
de unde şi vorba: prima iarnă nu se uită niciodată 😀
pe mine m-a speriat mereu imaginea asta a Iernii, cu capsorul
ei sur de copil supradotat cu ochi negri (si cuminti, vorba
poetului). 🙂
chestia aia de pe capu-i semana perfect cu biata noastra
„instalatie de Pom”, cand era stearsa de praf si lipita ici-colo.
dar ce ierni, vere, ce ierni…
:)) e cam zombică individa, acum că zici
stati putiiiiinnn ! Eu vad ca toata lumea e in tema, cu atat mai mult ma simt eu confuza.
Imi amintesc serbarea si textele, eu am fost primavara, am si acum pozele doveditoare.
Dar nu tineam minte ca tot „show-ul” provenea din lectii de manual! Serios. Si doar nu chiuleam, ca altfel n-aveam onoarea de a fi un primavara cu ghiocel pe cap. 🙂
po-ze! po-ze!
frate, mă terorizau textele astea, cel mai horror mi se părea (şi îmi pare şi azi) ăla cu „peste faţa toată mult clăbuc îmi trece” …
sper că pe puştii din ziua de azi nu-i mai obligă nimeni să se spele pe faţă cu apă rece şi să se frece cu săpun …
vine şi ăla – te anunţ din vreme 😀
@cinemavictoria:acelasi text ma obsedeaza si pe mine:-)
‘cu sapun ma spal si cu apa rece
peste fata toata mult clabuc imi trece’
urmarea mi se pare insa de-a dreptul tulburator de absurda:
‘si chiar daca nu iau numai nota zece
eu daca ma spal sunt vioi cat zece!’
hai Alex, hai cu poza!
În loc de cafea imperialistă dimineaţa, Omul Nou face un duş cu apă rece. Apă caldă se dă doar duminica plus în zilele de 1 mai şi de 23 august, când oricum nu ai nevoie de ea.
simpatika amintire (proustianizanta metodologic) 🙂
🙂 când nici trecutul nu va mai fi ce-a fost, nu ştiu cum va fi…
Dulci amintiri ale copilariei! Imi amintesc ca am fost Vara in serbare…Doamne…atat de dragi mi-au fost Anotimpurile … si astazi imi amintesc poezia mea; inchid ochii si ma vad: o fetita mica ce credea inca in Mos Craciun, recitand din tot sufletul : ” Eu sunt Vara/ A doua fiica a anului/ Soarele ma iubeste mai multi/ Razele lui fierbinti imi coc granele si fructele/ Cat vezi cu ochii spice de aur, livezi imbelsugate si pajisti odihnitoare/ Aici se treiera/ Dincolo se coseste/ Se culeg cirese, visini, piersici si caise”.
Poate pare puieril insa asa a fost natura in copilaria mea, a generatiei mele …. astazi, din pacate, s-a pierdut mult din imaginea aceea; nu prea se mai vad spicele de aur pe campuri, livezile imbelsugate sau oamenii treierand….