Ziceam că să salvez o efemeridă. Dar e puţin. E prea puţin. Mai bine salvez două. Nu, trei. Dar ce e o efemeridă? E o chestie mai degrabă, mda, efemeră. Mai bine salvez o pisică. Pisica e pufoasă, e felină şi aduce multă bucurie celor din jur. Ei, o pisică! O duzină, acolo, să fie, că merită. Însă un căţel e mai mare ca o pisică. Ieeeeei, să salvăm, deci, căţelul! Căţelul e jucăuş şi, dacă suferă, trebuie salvat. Adică, toţi căţeii care suferă. Din lume. Cel puţin toţi căţeii din lume care suferă. Ca să nu mai vorbim de cai. Un cal echivalează cu unşpe pisici sau douăjpatru de căţei. De ce să sufere? Dar de ce să nu sufere? Sunt atâţia oameni care suferă… şi pe ei cine-i salvează? Să-i salvăm, aşadar, pe toţi oamenii care suferă. Dar cum? Exact. Despre ce tot vorbim noi aici, domnule? Mai bine ne vedem de treabă şi nu mai salvăm pe nimeni. Şi în fond, ce, e treaba noastră…? Dacă nu-i putem salva pe toţi, mai bine nu salvăm pe nimeni, nu?
Nu.
nu salvaţi pe desktop!
şi feriţi-vă de măgăruş :))
:)) da’ de ce?
da’ chiar! păi aşa e tradiţia la noi, a fost şi un serial la TV, parcă 😀
Fascinanta derulare a dialogului interior…
acum oarecum offtopic si nu chiar – nu mai stiu in ce film era o replica despre un mesaj de pus pe tricouri: SALVATI BALENELE!
SE DAU PREMII INTERESANTE. 🙂
mie nu mi-e frica de magarus!
nici mie nu mi-e frică de măgăruş :), ci de oameni tâmpiţi prea tâmpiţi / insensibili to give a fuck about anything. de ei mi-e frică.
stii aia cu
„First they came for the communists,
and I didn’t speak out because I wasn’t a communist.
Then they came for the trade unionists,
and I didn’t speak out because I wasn’t a trade unionist.
Then they came for the Jews,
and I didn’t speak out because I wasn’t a Jew.
Then they came for me
and there was no one left to speak out for me.”
micile si marile suflete pasive. si mie mi-e teama de ele.
ştim 🙂 – aşa e…
salvăm și noi ce putem, după posibilități…
Save as… 🙂
save us…