„Torino, 3 ianuarie 1889. Friedrich Nietzsche iese din casa cu numărul şase de pe Via Carlo Albert. Nu departe, vizitiul unei birje are probleme cu un cal încăpăţânat. În ciuda îndemnurilor sale, calul refuză să pornească, moment în care vizitiul îşi pierde răbdarea şi începe să-l biciuiască. Nietzsche intră în mulţime şi pune capăt brutalei scene, îşi aruncă braţele în jurul gâtului calului, plângând în hohote. Proprietarul îl duce acasă, el rămâne nemişcat şi tăcut timp de două zile pe un divan până când îşi rosteşte ultimele cuvinte, şi trăieşte încă zece ani, în tăcere şi nebunie, îngrijit de mama şi surorile sale. Nu ştim ce s-a întâmplat cu calul.”

Toate acestea şi multe altele sau poate nimic din toate acestea şi puţine altele, în cel mai recent film al lui Tarr Béla, care a avut premiera la Festivalul de film de la Berlin şi unde, spre surprinderea unora, chiar a câştigat Ursul de argint.

Pentru curioşi, filmul va rula şi la TIFF 2011.