Iniţial mă gândisem să scriu zece lucruri pe care nu le ştiam despre TIFF. Dar cum era să scriu despre ele dacă nu le ştiam? Aşa că voi scrie pur şi simplu despre şapte lucruri legate de TIFF care mi-au atras atenţia. Ei, de ce şapte. De ce zece?
- Decizia din anul acesta, nu tocmai gustată de cinefilii mai comozi, bătrâni, bolbavi şi obosiţi de a muta aproape jumătate dintre proiecţii într-o comună din apropierea Clujului.
- Producerea celui mai neînţeles clip de promovare a festivalului, pe care eu îl găsesc inspirat. Foarte multă lume continuă să creadă că este un clip despre fotbal.
- Faptul că încă mai aud că „ediţia de anul ăsta a fost foarte slabă” de la oameni care au văzut, poate, trei sau patru filme. Şi care oricum nu se pricep.
- Felul în care îi poţi recunoaşte pe cei prezenţi la primul, hai, poate al doilea film: sunt cei care încă râd la spotul festivalului.
- Faptul că, spre deosebire de viaţa reală, calupul de publicitate e inserat nu la mijlocul filmelor, ci la începutul lor.
- Ultimul, şi poate cel mai important: că după zece ani încă există şi funcţionează bine-mersi, parcă pentru a strica imaginea auto-depreciativă despre sine a românilor şi părerea ardelenilor adevăraţi despre bucureşteni. La mulţi ani, TIFF!
prin ce e confirmată de TIFF părerea ardelenilor adevăraţi despre bucureşteni?
păi tocmai, că nu e 🙂
daa, am înţeles că-s adevăraţi, dar tot nu m-am lămurit exact. adică aş vrea să ştiu care e părerea ardelenilor adevăraţi despre teleormăneni. m-ajuţi?
părerea ardelenilor adevăraţi despre restul românilor (şi, în general, a restului lumii) e execrabilă
cum? deci în ochii lor chiar nu există diferenţe între bucureşteni şi teleormăneni? 😀
nu, pentru că probabil nu ştiu unde e amplasat statul Teleorman :))
păi cum să ştie din moment ce e un telestat! fapt ce-mi aminteşte brusc de felina electronică numită teleleu.
şi de fluarea Telemac 😀
:))))
10…7…6 … this is the count….douwn….to….extiiiin…ction
It’s the Final Countdown to Extinction
Anul ăsta a fost mai slabă mişcarea în oraş probabil din cauză că juma’ din filme au fost la Polus. Reclamele la început = poţi întârzia 5 minute la film. Mie mi-au plăcut proiecţiile în aer liber din Unirii. Faţă de anii trecuţi au proiectat mai mult filme pentru publicul larg, nu porcării de la care să ieşi (unde să mai ieşi când eşti deja afară?). Plus că biletul costa jumate, plus că puteai să-ţi iei bere cu preţul unui bilet de autobuz şi s-o bei la film, minus că se trezeşte câte un bou, o vacă să fumeze în faţa ta (anul viitor mă gândesc să-mi iau pipa şi să le suflu fum de mahoarcă cambogiană în ceafă). Mai trece şi câte un avion din când în când ca să-ţi amintească de care parte a ecranului eşti.