Luna aprilie, undeva în România Aflăm că pe 25 iunie la Satu Mare vor cânta Erik Truffaz Quartet şi Leszek Mozdzer. Mergem? ne întrebăm. Mergem, cum să nu mergem! vine răspunsul.

16:03 Pornim spre Satu Mare echipaţi cu tot ce credem că e necesar: mâncare, băutură, bună dispoziţie, etc. Oboseală.

18:40 Ajungem la Satu Mare. Suntem în grafic. Ne întâlnim cu persoana de contact de la faţa locului, domnul Robert, şi bem la botul calului o cafea / bere / limonadă la localul de lângă Filarmonică. Suntem anunţaţi deodată că s-au ocupat aproape toate locurile din sală. Dacă tot am bătut drumul până aici, intrăm.

We cannot display this gallery

19:21 Începe recitalul polonezului Leszek Mozdzer şi trece foarte, foarte repede. Recunoaştem unele piese, pe altele credem doar că le recunoaştem, dar ne înşelăm, altele ne sunt străine. Mi se pare un act de curaj să cânţi la pian solo în faţa unui public pe care nu-l cunoşti, care nu te cunoaşte, dar rezultatul e un succes. E incredibil de rapid, „parcă pe album nu avea atâtea degete!” exclamă domnul Robert. Încuviinţăm. Revine pentru trei bisuri după care se sună de pauză. Ulterior, e observat urmărind Erik Truffaz Quartet.

• Avantajul faptului de a sta în primul rând la un concert de jazz: eşti foarte aproape de interpret, îi auzi răsuflarea, scrâşnetele din dinţi şi poţi rămâne cu ochii fixaţi pe un pantof de tenis scâlciat care nu are astâmpăr pe toată durata recitalului.
• Dezavantajul faptului de a sta în primul rând la un concert de jazz: eşti foarte aproape de interpret, îi auzi răsuflarea, scrâşnetele din dinţi şi poţi rămâne cu ochii fixaţi pe un pantof de tenis scâlciat care nu are astâmpăr pe toată durata recitalului.

21:02 Apare Erik Truffaz însoţit de trupa sa. Ultimul album In Between are un sunet foarte actual, trip-hop-ish pe alocuri, care e mai uşor de produs în studio decât live. Dar sunetul e foarte bun, toată lumea ştie perfect ce are de făcut şi chiar face. Truffaz e dintre cei care trăieşte în mod vizibil muzica. Slab, elegant, îmbrăcat în negru şi cu cămaşă cu butoni (!), e întruchiparea artistului muncit şi absorbit cu totul de ceea ce face. Savurăm, închidem ochii, ne bâţim în scaune. Facem poze, căutăm să prindem privirea împricinaţilor de pe scenă şi să le oferim zâmbete de muţumire. E bine.

23:11 Părăsim Satu Mare. Pe maşină reascultăm In Between ca să ne fixăm totul în cap cum trebuie. La un moment dat, o maşină ne semnalizează cu farurile să oprim. Ne supunem. Un domn vine la noi cu un CD în mână: „Dau Truffaz-ul meu pentru Truffaz-ul vostru!” Zis şi făcut, schimbul e perfectat fără prea multe cuvinte, doar suntem oameni serioşi. Aşa că ascultăm Rendez Vous / Mexico de vreo trei ori fără să ne plictisim defel (e drept că are doar 27 de minute).

A fost frumos – mai vrem, dar s-a terminat. În mai puţin de o lună urmează Gărâna. Ştim, anticipăm, savurăm aşteptarea.

*Orele sunt aproximative şi/sau fictive şi sunt cu titlu de prezentare. Le-am introdus doar pentru a oferi credibilitate şi greutate relatărilor.