Inaugurăm astăzi o serie de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

niciuna dintre cele două ecranizări ale romanului lui nabokov, cea a lui kubrick din 1962 şi cea a lui adrian lyne din 1997, nu m-a mulţumit pe deplin. nu am regăsit în filme acel ceva specific cărţii, acel element anume care te face să te-nfiori de plăcere vinovată, de savoare şi de o foarte (foarte) vagă revoltă. oricât de fidel urmăreşte kubrick traseul romanului (având ca avantaj considerabil faptul ca nabokov semnează scenariul filmului), nu am simţit decât frânturi şi crâmpeie slabe din atmosfera tensionată şi plină de tremor a cărţii, din amestecul gustos şi cremos de contraste, de pofte carnale şi poezie, de senzualitate aparent perversă şi de tandră umilire, de perseverenţă, remuşcare, obsesie, angoasă, candoare, mediocritate şi multe multe alte ingrediente presărate de genialul nabokov de-a lungul cărţii. şi mai ales, mai ales, nu am găsit o lolită veritabilă în cele două filme. deşi amândouă au jucat foarte bine şi au înţeles ambiguitatea personajului, dacă pot să zic aşa, nici sue lyon şi nici dominique swain nu sunt nimfete, ci adolescente înăltuţe şi aproape formate ca femei (lyon cu tunsoare şi cu rochii de femeie în toată firea, swain mai ales mă ducea cu gândul la o elevă sportivă şi ciolănoasă, cu membre prelungi şi foarte fumoase, dar în nici un caz de copil de 12 ani). lolita lui nabokov e micuţă, e fragilă trupeşte, e îmbobocită, e slăbuţă, e copil cu ochi de femeie, e simina din domnişoara christina a lui eliade, e umpic diabolică, umpic naivă, neprelucrată, drăgălaşă şi vag vulgară, e într-un cuvânt nimfetă adevărată, sufleteşte, dar şi trupeşte, şi exact în asta se găsesc toată fascinaţia şi sentimentele contradictorii trezite la lectura cărţii. exact asta îl înnebunea şi-l excita şi-l întărâta pe humbert, pe plan emoţional şi carnal. dacă ar fi întâlnit-o pe stradă pe dominique swain, ar fi considerat-o trecută şi imensă. nu intru în detalii, o să credeţi că sunt o perversă şi n-o să greşiţi prea mult, hahaaaa.

ştiu că sunt exagerat de pretenţioasă şi mai ales ştiu că nu am respectat titlul postării, pentru că am amestecat două filme şi o carte în proporţii nedrepte, însă aşa mă joc eu, cam neatent şi cam haotic, dar am să încerc să repar spre final rezultatele deraierii mele intenţionate. pe foarte scurt despre alte aspecte ale filmului lui kubrick: bine construit, frumos şi atent filmat (alb-negru), actori foarte buni, (peter sellers în rolul lui clare quilty e absolut genial, sue lyon la fel, james mason puţin cam anost dar în general ok), o ecranizare cuminte care nu m-a afectat în mod special. cred ca am să revăd cât de curând 2001 a space odyssey, pour mon coeur…:)