Ar fi multe de spus despre viaţa la ţară, despre contactul nemijlocit cu natura, despre aerul tare de acolo şi miresmele exotice şi felurite ce-ţi provoacă, vrei, nu vrei, simţul mirosului; despre gustul şi aspectul aparte al lucrurilor crescute şi/sau culese în curtea sau grădina din spatele casei; despre perspectiva inedită pe care o capeţi asupra unor lucruri aparent banele, tu, ca simplu vizitator citadin rătăcit pe acolo din pricini obscure, şi despre felul în care eşti privit – în aceaşi calitate – de către băştinaşi, în fine, despre ţăranul român (o, mai ales despre ţăranul român!) şi soţia sa, ţăranca română, sau despre pruncii lor robuşti şi bine bronzaţi.
Ar fi multe de spus, aşa e, dar ce-a fost, a fost: coşmarul s-a încheiat. Am revenit cu bine la oraş!
… zise duiliu zamfirescu.
:))) diy zamfirescu
hilarious 🙂 stii oamenii aia pe care ii relaxeaza cantatul vrabiilor? pfffff
cum să nu ştiu? am 8 CD-uri cu aşa ceva 🙂
asa ceva ar trebui interzis! :))) risti sa dai in dependeta delirica! :))
it’s a tough life 😛