Contemplu tot mai serios ideea de a aborda două genuri literare care în ultima vreme au poate o mai mică priză la public, dar nu sunt lipsite de un farmec cert: fabula şi epigrama. În plus, aş elimina, practic, problema concurenţei.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
epigramele ma duc mereu cu gandu la batranei care-si vand singuri, „la colt”, volumele scoase la edituri aproape inexistente. 🙂
sau la asta, preferata mea (fabulist si epigramist!):
:)))))))))))) Moş Crăciun şi prietenii săi! Era să pic de pe scaun :)))))
bine, toata regia aia premergatoare esuata cantareste atat de mult ca sigur nu mai conteaza ce zice dupa „mos craciun si prietenii sai”, desi recunosc c-as fi curioasa sa aud continuarea. poti s-o scrii tu :)))
:)) mă voi strădui, deşi… deşi! oricum, e bucăţică ruptă din A fost sau n-a fost
mie îmi plac la nebunie epigramele despre păduchi.poți să faci una,please please? 😛
păi dacă aş vrea, aş putea ;))