Am cunoscut cândva un tip care le cerea tuturor sfaturi despre cum se poate deprima creativ – era fascinat de boemă şi vroia să se facă poet. L-am revăzut de curând şi, după toate probabilităţile, reuşise. N-am îndrăznit să-i înfrunt privirea.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
:)) sper că purta pălăriuţă boemă şi şal boem şi poezii boeme la îndemână, să le arate (uşor deprimat, cum îi stă bine oricărui artist adevărat) amicilor.
:)) nu mai ştiu nimic, pentru că am luat-o la fugă!
:)) fascinat de Revista Literara Boema, de o tigancusa, de o prajitura…de o viata fara griji! Parerea mea este ca n-ar trebui sa se deprime…pana la urma ce atatea conveninte?! Ce subtil ai definit!
să nu se deprime, dară 🙂
Sa intelegem ca depresia creatoare e specifica poetilor. Pai si noi, prozatorii, ce facem?
Depinde. „Noi”, prozatorii, sau „voi”, prozatorii? 😉
Pana si in materie de depresie ajungem tot la „noi” si „voi”? 🙂 Eu ma gandeam in primul rand la propriile angoase existential-creative. Dar as fi curioasa sa aud ambele variante de raspuns.
păi e ca-n bancul cu oile albe şi negre 😀 „Şi alea”!
M-ai cunoscut cumva? Prea îmi pare că vorbești despre mine. Din experiența vieții mele, care nu e lungă până acum, pot spune că am scris cel mai bine în momente de deprimare profundă. Știu că e greu de înțeles pentru mulți, dar asta se întâmplă. Ca om îmi doresc să fiu fericit, dar cel mai mult îmi doresc să scriu. Paradox nu-i așa?
cred că e normal: în fond, când eşti ok, sunt multe alte lucruri mai plăcute de făcut decât scrisul 🙂
Ai dreptate. Dar ce te faci cu un astfel de paradox?
eu nu văd nici un paradox, ci doar o prioritizare a lucrurilor care contează pentru tine. n-a spus nimeni că (toţi) trebuie să fim fericiţi
mai avem nevoie și de iarbă…. 😛 p.s.ești un maestru al subtilității! 🙂
un adevărat maistru 😉
ah, calea facila: creatia prin suferinta si boemul victim. deci nu a aspirat la performantele bucuriei si boemului sublim. s-a complacut, cum ar veni.
s-a neplăcut 😉
Un poet, o poiată.