„Dacă-ţi place mult cum scrie un autor şi întorci aprobator pagina, dar nu te superi că eşti întrerupt, înseamnă că ai tendinţa să-l apreciezi fără să te gândeşti. Bun băiat, presupui. Cu capul pe umeri. Umblă zvonul că a strangulat un detaşament întreg de pionieri şi a hrănit cu trupurile lor un eleşteu întreg de crapi. Nu, nu, sunt sigur că nu-i adevărat: băiat bun, cu capul pe umeri. Dar dacă iubeşti un scriitor, dacă devii dependent de inteligenţa lui, care-ţi picură în sânge ca o perfuzie, dacă doreşti să-l urmăreşti şi să-l găseşti – sfidând edictele care ţi-o interzic -, atunci nu te saturi, oricât de multe detalii ai afla Un detaşament de pionieri, ce? Erau douăzeci şi şapte sau douăzeci şi opt? Şi-a cusut din cravatele lor o pătură pestriţă? E adevărat că la urcarea pe eşafod a citat versete din Cartea lui Iona? Că a lăsat moştenire crescătoria de crapi clubului de cercetaşi din localitate?”

Papagalul lui Flaubert, traducere de VIRGIL STANCIU 

later edit: se fac 3 săptămâni de când citesc la cartea asta…