Am decis să dăm pisica spre adopţie celor dintâi care ne-o solicită. Primii care au sunat au fost cei de la adăpostul pentru câini.
Sperăm că se va simţi bine acolo.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
va fi puţin roasă de griji şi mâncată de îndoială, dar în rest…
:)))) în care Grijă şi Îndoială sunt nume proprii…
în lumina votului de azi cu privire la eutanasierea câinilor din adăposturi, cred că mai degrabă s-ar plictisi acolo… 🙁
Primul rezultat al adoptarii legii asteia a fost ca azi l-am vazut pe catelul vagabond al cartierului plimbat in lesa…
Si acum un numar de ani, cand actionau hingerii in scopuri criminale, zilnic veneau sa-l ridice pe un catel cu dor de duca si zilnic apareau cativa cetateni care-l revendicau ca al lor si fugit iarasi de acasa. Pe atunci nu aveai nevoie de „acte doveditoare”, ajungea sa spuna cineva ca e a sa potaia (daca se aduneau cate zece proprietari era cu atat mai bine). Pana la urma au renuntat sa mai vina sa-l ia, ii injurau babele si copii.
Acum am citit ca se vor face referendumuri, sondaje. Sper sa se adevereasca presupunerea ca n-o sa zica nimeni ca da, omorati catelul acela simpatic care stie sa treaca singur strada.
ferească sfântu’ de înjurăturile babelor şi copiilor… 😀