Încă din burta mamei, Junior Thibodeau știe cu precizie cât mai are de trăit lumea în care el încă n-a apărut: o voce misterioasă îi descrie cum un meteorit va distruge Pământul peste exact 36 de ani, 168 de zile, 14 ore și 23 de secunde de la nașterea lui. Cu vestea neliniștitoare a apropiatei apocalipse în minte, Junior se va întreba toată viaţa: Oare contează ceva din ceea ce fac? Trecând într-un registru mai prozaic, de sezon, experienţa ne învaţă că, pentru mulţi, Sărbătorile se dovedesc o mică apocalipsă gastronomico-bahică ce ne transformă în victime aproape sigure ale unor produse tradiţionale cu un potenţial distructiv dintotdeauna subapreciat: friptură, vin, cârnaţi, ţuică, caltaboşi, sângerete, bere, sarmale, şniţele, coniac, chiftele, jumări, tobă, rachiu, ciolan şamd. Această perioadă nefastă pentru ficat şi colecist ne înlătură adesea spoiala de civilizaţie şi ne lasă în ce avem mai uman, şi anume, pofta.
Întrebarea concursului: mai bine să-ţi fie rău decât să-ţi pară rău? Sau nu?
Răspunsurile voastre înţelepte, înţepate sau pur şi simplu corecte vă pot aduce premiul oferit, adică volumul lui Ron Currie Jr. TOTUL CONTEAZĂ, pentru care mulţumim Editurii Pandora M. Despre carte a scris şi Luiza aici.
Concursul începe astăzi, joi, să zicem la prânz, şi durează până duminică seara. Cărţile nerevendicate se reportează în două săptămâni, iar destinatarul premiilor trebuie să aibă o adresă din România. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul. Dacă le vom afla. Dacă nu, nu.
Spor la răspunsuri inspirate!
categoric, da. cel puţin, aşa s-au petrecut lucrurile în viaţa mea (puţină, ce-i drept, însă – sper eu – înţelepţită odată cu trecerea anilor). s-au petrecut de m-am abţinut, şi am păstrat regrete de soiul „şi dacă…” până în ziua cea de pe urmă; acolo vor rămâne. şi s-a petrecut de am ales, mai mult sau mai puţin hotărât, şi nu am ajuns bine, şi mi-am suflat în pumni şi am lovit cu ei în pereţi, însă măcar am avut certitudinea că nu rostesc „dar dacă”.
Nu ştiu în ce măsură am înţeles sau am asimilat vreodată conceptul de mai bine. Mai bine decât ce, it’s all a big mess anyway. Aşadar, în stilul meu negativist de prânz (îmi va fi iertat, nu am mai dormit de luni de zile, ca omul acela dintr-un film ciudat care în momentul în care adormea era hacuit de zombi care voiau să îl mănânce şi apoi se trezea după maxim 2 minute de amorţeală, dar divaghez crunt), spun că nu e bine. Oricum nu e bine ce se întâmplă în jur. Destinatarii trebuie să fie din România, you say, atunci suntem toţi fraţi părtaşi în acest nebine, nonbine, antibine, oriceînafarădebine comun neaoş românesc. Deci răspuns final, nedisimulat, de minte netrează, buimacă şi sufocată de nesomn: oricum nu e bine, de ce să te mai oboseşti pour rien? (Aviz melancolicilor, comentariu depresiv).
Destinatarii trebuie să fie din România. Nu câştigătorii : )
Chestiuni de fineţe :))
egzaaaaaact : D
Gest înfrânat de a da like, coroborat cu un sentiment vag de neputinţă (trebuie să fac o pauză de feisbucime) 🙂
nu înfrânaţi nimic – that’s the whole point 😉
Stai aşa, că tocmai mi-am găsit o nouă jucărie. Studiam fascinată cum apar smileyurile în dreapta şi cum le interpuneai câte un spaţiu ca să stea calme la locul lor şi să nu se mai bâţâie spre vest, occidentalizarea asta excesivă…
şi eu m-am prins destul de târziu ; ) )
Acum întrebarea devine: migrare sau nonmigrare a smileyurilor?
trebuie creat un sistem, clar!
Pingback: Concurs pe Bicicleta galbenă | Totul contează « Alex Moldovan
Sa ne intelegem – urasc sa-mi fie rau! adica la modul ala rau cand amplifici fiecare senzatie nasoala de mii de ori *&^%$#@!~
DAR raul fizic trece, parerea de rau ramane cu tine, ba mai si creste in timp. Asa ca mai bine mor azi, dar nu-mi pare rau maine 😀 !
rău cu rău, dar mai rău fără rău?
rău cu rău, dar mai rău cu parerea de rău!
si uite cum o parere poate avea mai multa greutate decat un rau fizic! 😉
io intotdeauna am spus – important e ceea ce CREDEM ca resimtim.
e mai bine sa-ti fie rau, fara indoiala. pentru ca raul, cat o fi el de rau, dispare pana la urma, se topeste in ceva (alt-ceva)din care, eventual, iesi mai bun ca om, ca fiint cugetator. cu alte cuvinte, rau e viu, germineaza. pe cand parerea de rau, ei bine, aia e moarte curata. intepenire, cerc vicios in care iti musti pumnii pentru ca tot vrei sa iti musti coada si nu poti, tot intrebandu-te „cum ar fi fost daca?…”
mai bine sa stii ca ai ales si a iesit rau, decat sa te intrebi daca ar fi fost bine.
yeap, fuarte potrivit să vorbim de topituri şi coadă în această perioadă binecuvântată!
ca sa nu mai vorbim de racituri si noada. 😀
ca să nu mai vorbim : D!
intrebarea asta mi-o tot pun si eu de vreo doi ani. o amica mi-a zis, anul trecut „pai vezi ce faci, ca uite ce zice Alex, ca mai bine sa-ti fie rau decat sa-ti para rau” :)mi s-a parut o vorba foarte profunda, insa nu am tinut cont de ea. voi incerca sa tin cont pe viitor 🙂
Îţi dorim spor : D!
mă gândesc dacă nu cumva ar trebui reformulată întrebarea în:
„mai bine să-ţi fie rău şi să-ţi pară bine decât să-ţi pară rău şi să-ţi fie bine?” hm?
aha, cred că orice combinaţie de „mai bine să……….. decât să……..” este, a fost sau va fi valabilă la un moment dat
atunci m-am hotărât: mai bine să-ţi pară rău pe coasta de azur decât să-ţi fie rău la mizil.
Hors concours pentru ca am deja cartea: subscriu opiniei majoritatii, este mult mai bine sa-ti fie rau decat sa-ti para rau.
Argumentul, ca de obicei, este o anecdota plina de invataminte: se facea ca aveam o prietena a carei bila nu suporta prajiturile cu crema. Si acea prietena iubea, mai mult decat orice altceva pe lume, prajiturile cu crema. Ca atare, de cateva ori pe an, cumpara o tava cu mini-prajiturele (care ingrasa mai putin, se stie, si in genere aproape ca nu se pun) si, in timp ce le manca, suna la salvare, sa vina si sa o ia. Urmau o zi petrecuta cu perfuzii si cateva zile acasa, cu prafuri si ceaiuri, dar, dupa spusele ei, altfel nu se putea. Prajiturile trebuiau mancate. Pofta ar fi fost mult mai greu de indurat decat raul.
:))) ce combinaţie mortală de nechibzuinţă şi înţelepciune
Cică şoarecii cu diete hipocalorice sunt mai inteligenţi. Îi şi văd în halate albe ca şi cei de pe coperta cărţii Ştiinţa voodoo, manipulând genele porumbului pe care-l mâncăm.
Presupun că dacă ajunge să-ţi fie rău prea des ajungi într-o stare de rău perpetuu.
ca să parafrazez o vorbă din bătrâni, e plin cimitirul de şoareci inteligenţi…
raul e fizic si subapreciat (vedem doar de la an la an cat poate indura omul si daca nu vedem, luam o carte de istorie si citim acolo).
parerea de rau e spirituala, deci ramane cu tine toata viata; e ca un fetus, ce prinde picioare, degete, nas, pana tipa sa iasa din tine si te trezesti cu o mini psihoza de ingrijit. 😀
asa ca-i bine sa le dregi, pe ele, parerile de rau, cat poti. cat nu mai poti…asta e, te las de sporturi extreme si dai sfaturi la copii si nepoti sub forma unor aminitiri stiintifico-fantastice despre cat ai mancat si baut tu ca intreaga familie a lui Flamanzila si cea a lui Setila la un loc si ca daca te-ar fi cunoscut Creangaaaa, eheheeeeei, dragii mosului, altfel se termina povestea cu Fat-Frumos.
am uitat sa spun neata.
neata 😀
neaţa :D!
zic că e treabă bună să ne fie rău ca să nu ne pară rău că ne-ar fi putut fi mai bine.
wow, asta trebuie procesată cu mintea limpede. revin!
Orice pot suporta in viata mult mai bine daca sunt intr-o stare fizica buna, iar parerile de rau le depasesc usor cu un …asta e…punct si de la capat!Deci ,in mod clar prefer sa nu ma simt rau !
A…iar ca analgezic pentru parerile de rau folosesc cititul,o carte buna e foarte eficienta .
Nu. E mai bine sa-ti para rau decat sa-ti fie rau. De aceea suntem rationali, sa alegem sa nu ne fie rau. Un leac sau doua pentru parerile de rau le cunoaste oricine, dar tehnici de salvare nu cred.
Pentru nemaipomenita complexitate a răspunsului şi asemănarea cu un moment clasic:
CHRYSALLIDIS e declarată câştigătoarea concursului – şi a premiului. Felicitări!
Şi un an an nou fericit tuturor : )!
:)) Multumesc!!!!
cu mare plăcere!
Tot ce se va intampla, s-a intamplat deja si alta data.Nimic nou! Dar mi-ar parea rau? Intotdeauna imi pare rau dupa o decizie luata gresit pentru mine, in definitiv, cati dintre noi iau decizii in care nu sunt inclusi? Ce sa-i faci?asta-i constiinta! Sa-mi fie rau? Ma ghidez dupa instinct, daca in momentul in care decid sa fac ceva, asta e cea mai buna solutie pe care am gasit-o, spune ceva.Daca a fost decizia gresita…timpul spune.