Când la un excelent și angoasant film tratând în cheie Dogma despre tema depresiei, Raţiunea Kirei: O poveste de dragoste / En Kærlighedshistorie (Danemarca), intră un puști dolofan cu față de tocilar, neavând mai mult de zece-unșpe ani, cu o cola și un popcorn imense în brațe, care rămâne până după genericul final sorbind din priviri ecranul mai ceva ca un cinefil nerutinat – asta în condițiile în care clipul festivalului vorbește tocmai despre „pericolele fatale” ale expunerii prea timpurii la filme care, mă-nțelegeți… – ne putem alătura și noi, măcar temporar, celor care de mult au hotărât deja că viața imită arta?