Am văzut jivine expulzate din inima mamei mele. Nu există nicio deosebire între carnea mea și tristețea lor.
Aceasta să fie viața? Nu am habar. Știu numai că se stinge precum cercuruile încrețite în apă. Ce-i de făcut, așadar, indeciși între agonie și seninătate? Nu știu. Eu mă odihnesc
în ignoranța cea rece.
Se află o muzică-n mine, asta-i sigur, dar eu continui să mă întreb ce înseamnă această plăcere lipsită de speranță. Căci muzică se află până și în abis, așa este, iar ceva mai departe, clopotul zăpezii din nou și, de asemeni, urechea mea lacomă pe ceaunul durerilor, dar
ce va să însemne, la urma urmei,
plăcerea aceasta fără speranță?
Am vorbit deja despre cel care veghează în mine când eu dorm, despre necunoscutul ascuns în memoria mea. Va muri și el?
Nu știu. E ceva
dezesperant de important.
Din volumul Ard cele dispărute, traducere de Dinu Flămând, antologia Claritate neostenită, editura Eikon, 2012
Sa laudam si traducatorul! Fiindca, nestiind spaniola, fara el nu prea am ajunge departe. al cui o fi glasul?…or fi doua? ma tot intreb… 🙂
„E mult mai simplu să te trezeşti dintr-un timp a cărui frumuseţe
n-a existat, chiar dacă ea se va stinge asemeni unui crepuscul”.
http://www.romlit.ro/antonio_gamoneda_-_descrierea_minciunii_fragmente
E o ediție bilingvă, care-ți permite să-ți faci o idee destul de precisă despre calitatea traducerii. Hai să zicem că am unele rezerve cu privire la exactitatea – pe care eu o o consider vitală în traducerea de poezie – cu care câteva exprimări destul de transparente în original au fost aproximate în frumoasa noastră limbă :).
Argh ce enervante sutn diacriticele alea de tip nuca-in-perete.