Oameni buni, cine are carte, are parte. De carte. Așadar, concurs! Premiul pe care vi-l oferim e romanul Ce s-a pierdut, de Catherine O’Flynn, apărut de curând la Editura VELLANT.
Întrebare: spune-ne ce înseamnă mall-ul pentru tine (asta dacă înseamnă ceva – și dacă nu înseamnă, de ce nu înseamnă?!), iar cel mai interesant răspuns va fi premiat cu un roman în care mall-ul e unul dintre personajele principale.
Cartea: La 10 ani, Kate Meaney este deja un detectiv conştiincios şi curajos: urmăreşte cu abnegaţie potenţiali infractori în Birminghamul anilor ’80. Spaţiul de supraveghere preferat devine mall-ul recent construit, Green Oaks – un loc al pierzaniei, unde se trăieşte artificial, printre reduceri de preţ şi cărucioare de cumpărături. Aici se vor întâlni, 20 de ani mai târziu, Kurt, paznicul singuratic care alege numai turele de noapte din cauza insomniei cronice, şi Lisa, o tânără care încearcă să se ascundă de haosul vieţii personale prin muncă, într-un post ingrat la magazinul de muzică. Cei doi ajung să străbată împreună culoarele ascunse ale mallului, pe urmele unei fetiţe ce s-a pierdut, zărită într-o noapte de Kurt pe monitoarele de supraveghere. Niciunul dintre ei, însă, nu şi-ar fi putut imagina ceea ce urmau să descopere…
Autorul: Catherine O’Flynn s-a născut în 1970 în Birmingham. A lucrat ca profesoară, editor web, mistery customer şi factor poştal, iar în romanul Ce s-a pierdut îşi valorifică experienţa ca director adjunct al unui magazin de muzică, dar şi amintirile din copilăria în care a ajutat pe lângă magazinul de dulciuri al părinţilor. A reuşit să se impună în topul criticilor, primind cronici elogioase şi mai multe nominalizări, concretizate în importante premii literare: Jelf Group, prestigiosul Costa Book, titlul de cel mai bun scriitor debutant al anului 2008 la The British Book Awards, dar şi o nominalizare la Booker Prize în 2007. Mai jos puteți răsfoi câteva pagini:
După cum spuneam, cel mai interesant răspuns va primi ca premiu volumul publicat de prietenii noștri de la Editura VELLANT, cărora le mulțumim din nou pentru generozitate. Răspunsul poate fi dat și sub forma unui articol scris pe blogul tău – mai ales dacă ai un blog. Concursul începe luni la prânz şi durează până duminică seara. Cărţile nerevendicate se reportează după două săptămâni, iar destinatarul premiilor trebuie să aibă o adresă din România. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul. Dacă le vom afla. Dacă nu, nu.
Spor la răspunsuri inspirate!
Despre subiect, am mai scris aici 😀
io nu vreau neaparat cartea, dar vreau sa zic numa ca mall-ul este bucuria noastra, fericirea noastra cu neoane, acolo uiti de nenorocire, singura iluzie (o mare naratiune, haha) in care mai credem, la mall suntem impliniti, innebuniti, pierduti, condamnati. crezul meu este mall-ul.
I’m totally with you! Și cred că întrebarea: „Cum era viața înainte de mall?” e trick question: nu a existat viață înainte de mall.
mall-ul e foarte asemanator cu manelele. poate fi stralucitor, obositor, placut, enervant, zgomotos, dar cu siguranta nu merita sa-ti pierzi prea mult timp aruncand cu cacat in el.
evident, efortul trebuie să fie proporțional cu satisfacția obținută
ce mai faci concurs? tu meriti deja premiul 😀
:)))) deci închei ostilitățile?
mall-ul pentru mine e ca Stonehendge:
– strange o multime de oameni de prin toate partile
– care ajung sa se zgaiasca si sa actioneze teleghidat in maniera ritualica
– ca apoi, dupa multa vreme sa se intrebe de ce si cum, acuzand forte mistice oculte
teleghidat, indeed 😀
o a doua casa…
:))
Pentru mine e ca o gaura neagra 🙂 pentru ca nu am intrat vreodata in unul si o sa fac in asa fel incat sa nu vizitez prea curand asa ceva.
Nu ai intrat niciodată într-un mall? Wow, rămâi pe poziții, evitarea e soluția aproape tuturor problemelor!
E vorba de alegere mai degraba.
Pentru mine mall-ul înseamnă opusul unui parc: zgomot, stres, oameni mondeni şi mai ales enervanţi, maşini care circulă cu viteză prin parcare sau pe centurile de acces ale acesteia şi interdicţia de-a te da cu trotineta. Despre asta, ultima, am mai scris. Nu prea suport să stau în mall mai mult de o oră, nici măcar în compania unor prieteni. Aş prefera să fiu la muncă decât în mall. Nu, din fericre nu lucrez în mall. Şi nu scriu pe blog niciun articol.
Păi zgomot, stres, oameni mondeni şi mai ales enervanţi, maşini care circulă cu viteză găsești și în/lângă majoritatea parcurilor. Have you experienced oameni mondeni + children 😀 ?
Yes, we have. În parc de regulă e ok. Oamenii cu copii e simplu să-i descurajezi cu biciclete şi cu câini aparent fioroşi, dar în parc nu e voie cu câini.
Apăruse la mare, pe plajă, o femeie obeză cu doi pit bull terrieri americani lăsaţi liberi. Erau jucăuşi şi păreau socializaţi, însă unul dintre ei tot fugea printre cearşafuri şi împroşca cu nisip, iar oamenii mondeni cu copii au început să urle că „ia-l de-aici că ţi-l inec doamnă”, etc. Păcat că n-a încercat să înece câinele, vedeam şi eu un spectacol gratuit cu om prost muşcat de câine.
Am tras şi un un pic la mall.
http://beausergent.wordpress.com/2012/09/25/de-mall/
Citit! Luat la cunoștință!
mall-ul pt mine e un fel de realitate virtuala – ma incanta, ma face sa uit pt un timp de ale mele, dar nu e mediul meu.
Eu votez pt beausergent 😀 !!! cu toate mainile pe sus.
:)) Aruncați-vă mâinile-n aer!
😛 si un picior… ca mai mult nu pot!
Mall. Cu ceva experienţă europeană. Dacă ar semăna cu minunatele cafenele pariziene, mai că m-aş uita la o masă, cu un orice în faţă, gustând spectacolul defilării. Dar, cum nu seamănă, mă opresc pentru cele necesare/dacă e musai), şi apoi cât mai departe- baia de mulţime despuiată pentru bliţurile concurenţei, mă oboseşte teribil!
Mall-ul este o lume frumos recreata, in care mana „mestesugarului” salasluieste pentru a ne incanta noua privirea pana la extaz, acesta privire care se minuneaza de ghibacia mintii omenesti… atata lumina nu ne-a fost dat sa vedem niciodata. Omul care creaza aceste spatii si obiecte nu este un mester popular, dar are si el suflet de artist, si ii place sa traiasca in trend agitatia vietii. Nu vorbesc cu nostalgii de naturalist, nu ma indoiesc de valoarea acestor lucruri si a acestor oameni mereu in cautarea unui lucru parca pierdut, asa cum spune si titlul romanului. „Ce s-a pierdut” nu vom sti, vom cauta la nesfarsit prin mall timpul pierdut sau pierderea timpului….Valoarea unui lucru cumparat in mall e mai pretioasa, cel care primeste darul de aici are tendinta de a pastra mai mult timp obiectul si nu a purta si arunca si iar a cumpara asa cum se intampla cand achizitionezi ceva din bazar. Cumparaturile in mall devin mai responsabile si sustenabile, nu mai esti „marele consumator” ci incerci sa pretuiesti mai mult clipele, lucrurile, oamenii, incepi sa faci ordine in jurul tau si in ganduri. Am impresia ca aceasta lume mondena cu aere de bon ton te mentine mai vie, insa fara mari sensuri existentiale; cand pasesti in mall nu devii mai realist… ci doar existi. Daca ai limite poti savura lumea mall-ului ca pe o inghetata, important e sa stii sa te mentii rece pentru a nu te izbi de pragul adevaratei realitati, trebuie sa stii sa pasesti cu eleganta si bun simt fata de tine insuti si sa pastrezi curiozitatea pentru toate lucrurile vii sau mai putin vii, sa cauti „ce s-a pierdut” sau daca poti sa reinventezi o noua lume….. Poti sa mergi elegant prin mall mult si bine si cand iesi in parc sa pasesti in stil eminescian, poti sa zburzi ca iedul cand esti in camp, poti sa zbori de fericire si sa mergi cu bicicleta cand te enerveaza soferii, numai sa nu pastrezi in pasi sensuri sisifice si idoieli shakesperiene, ci sa fii tu insuti, sa te holbezi prin mall daca asta iti face placere, sa furi net wireless din mall pe gratis, sa admiri lumea buna sau mai rea, sa fii in trend in mall si acasa sa porti haine de la second-hand….orice iti creaza aripi de fericire….
Mall-ul este locul de promenada al oamenilor plictisiti. (Cu exceptiile de rigoare, bineinteles!).
Ai un iubit nou, o rochie, bijuterie, masina, etc. noi…mergi la mall ca acolo siguri te intalnesti cu …cartitele de mall.
Pe de alta parte, Mall-ul reprezinta un upgrade al pietei de pe vremuri …cand mergeai si iti cautai haine si alte lucruri in piata. Este doar o varianta mai cosmetizata, mai stralucitoare…si mai scumpa. (Si nu este in aer liber :))
Ca si punct forte, as zice ca Mall-ul reuneste o serie de evenimente care sunt pe placul publicului si corespund mai multor categorii de varsta.
Este doar o chestiune de optiune…
Pe scurt – mall-ul este un mediu artificial creat pentru a satisface nevoia de afirmare si falsa celebritate a unui public superficial. >:)
http://vezeteuroxanadiana.blogspot.ro/
Cateva fotografii ratate din lumea angelica a mall-ului.
Gata, s-a deliberat! Am avut ceva de cugetat, dar într-un târziu am ales: „mall-ul pentru mine e ca Stonehendge”, :)))) Cartea e câștigată, așadar, de Sasha, cu felicitările de rigoare pentru inspirația deosebită și cu rugămintea de a ne trimite un nume și o adresă la care să o expediem.
Vă mulțumim tuturor!
aha ! mirobolant 🙂