Rămăseserăm înzăpeziți undeva, în creierii munților la o cabană părăsită. Istoviţi şi degeraţi, ne-am strâns, cu ultimele forţe, în jurul focului încropit cu greu, pentru a hotărî împreună ce măsuri se impun a fi luate înainte să fie prea târziu. Proviziile se sfârşiseră, iar viscolul de afară nu dădea semne că s-ar potoli pentru a ne permite să plecăm după ajutor. În aceste condiţii, propunerea ca unul dintre noi să se sacrifice şi să fie mâncat de ceilalţi nu a părut deloc nelalocul ei. Eu unul am fost nevoit să refuz din start, căci iubesc viaţa, iar ideea morţii pur şi simplu mă îngrozeşte.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
1) Deci daca ideea mortii nu te-ar fi ingrozit, te-ai fi sacrificat? (O inadecvare ideatica… Altfel… cu cea mai mare placere?)
2) Ce s-a intimplat daca pe toti i-a ingrozit, la fel, ideea?
2a) A putut fi convins poate cineva sa fie mai putin ingrozit decit tine?
3) Daca unul s-a sacrificat pina la urma, ce concluzie a „ramas” „in urma” lui?
4) Un pseudobanc logic e servit sau aservit? Si la ce serveste?
5) ?
nu
nu
da
nu
poate
!
Nu,
Nu se poate,
nu vezi
ca aici da cu
,
?