Până la o vârstă, nu am avut încredere în cei care nu beau niciodată. Acum nu am încredere în cei care nu au încredere în cei care nu beau niciodată.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
Până la o vârstă, m-am aflat intre cei care nu beau niciodată. Acum ma feresc sa mai folosesc cuvantul „niciodata” – este atat de relativ…
Iar cu increderea stau prost in general, dar ca om care mai si bea uneori… tind sa am incredere in cei ca mine 😉
păi, cred că până la o vârstă, toți ne-am aflat printre cei care nu beau niciodată 😀
Hai noroc! 😀
așadar bine-a zis ăla care-a zis: (ne)încrederea nu se pierde decât o singură dată … 🙂
Si eu eram genul care nu bea niciodata, pana la un moment cand, brusc, am vrut sa gust si eu ca orice student. A fost ok, dar, i continuare, o fac cu masura 😀
parca imi descrii psihoza. cand am ajuns in Franta aveam sa aflu ca francezii nu beau niciodata. decat paharul de vin de la pranz dupa masa. si doua dupa cina. si la ocazii, cand ies in oras. si cand nu ies in oras. si cand ies de la film. si cand nu au fost in prealabil la film. toti afirma sus si tare ca nu beau alcool, ei beau aperitiv, si vin de masa. iar daca bei aperitiv si vin de masa langa ei, esti alcoolic.
semnat: o alcoolica.
trebuia să le zici că tu nu bei – te dregi 😀