Aş putea să mă îmbrac frumos, să ies în oraş şi să mă plimb putin pe corso sau, de ce nu, să merg la un restaurant pentru a lua prânzul, dacă se poate însoţit de vreun vechi amic întâlnit din întâmplare, care să plătească consumația şi să mă pună la curent cu noutățile şi ultimele bârfe, după care, sătul şi leneş, să găsesc o terasă cu umbră unde să beau câteva beri şi o votcă, să mă îmbăt şi să fac scandal, jignind comesenii şi adresând comentarii deșuchiate femeilor respectabile venite să se simtă bine, compromiţându-mi, pentru a nu ştiu câta oară, numele, întinând memoria bieţilor mei părinţi, dând satisfacţie fostei mele soţii şi expunându-mi copiii oprobriului public.
Aş putea, la fel de bine, să rămân acasă, să mă întind puţin pe sofa şi să nu fac nimic deosebit.
Daa, da! unde-s aia 20 de ani de la 20 de ani?…