„O poveste din secolul XX, pe care o putem auzi aproape peste tot, ne spune că un occidental, de pildă un american, l-a auzit vorbind pe un învățat vestit, care trăia undeva în munții Tibetului, departe de lume. Americanul, minte ordonată, hotărăşte să meargă la înţelept şi să afle din gura lui adevăratele taine ale existenţei. Vinde tot ce are, face tot ce trebuie, ajunge în Tibet, află unde este peştera în care s-a retras înţeleptul şi pleacă în căutarea lui. Face o călătorie anevoioasă, urcă la peste cinci mii de metri, în zăpadă şi frig. În cele din urmă, americanul îl găseşte pe bătrân, care trăieşte în singurătate, aproape dezbrăcat. Îl întreabă, fără să mai aştepte, ce este viaţa. Pustnicul se gândeşte o vreme şi îi răspunde: 

— Viaţa, fiule, este ca un râu lung care izvorăşte de undeva, apoi…

Americanul îi taie vorba, părând foarte supărat.

— Ce! Am cheltuit o mulţime de bani, am făcut această călătorie ca să mi se spună o asemenea prostie? Auzi, viaţa este ca un râu lung! Mai bine rămâneam acasă! Atâta timp irosit pentru un fleac, o prostie!

Pustnicul, care pare destul de îngrijorat, îl întreabă:

— Cum ? Viaţa nu seamănă cu un râu lung?”

JEAN-CLAUDE CARRIERE Cercul mincinoşilor

Traducere din franceză de BRÎNDUŞA PRELIPCEANU