Am început TIFF-ul. Plouă. E frig. Bate vântul. E bine.
Trei zile, trei filme, toate cel puțin OK. Probabil cel mai bun start din ultimi ani.
Despre oameni și cai Of Horses and Men (Islanda, Germania) se putea numi, la fel de bine, despre oameni și boi. O fabulă pe dos. Cu o tușă ironică, manipulând exact atât cât poate fi tolerat în limitele bunului simț. Bun, acest Benedikt Erlingsson. Islandez. Frumos. Scurt – o oră și douăzeci!
Da. Rămâne.
20.000 de zile pe pământ 20.000 Days on Earth (Marea Britanie)
Documentar despre Nick Cave de tipul o zi din viața lui…, doar că-s mai multe. Curge frumos, prea frumos. Pe alocuri prea „artistic”, prea studiat. Puțin fake. Pus cu mâna, când nu-i nevoie. Nick Cave n-are nevoie de artificii – el însuși este unul dintre cele mai mari artificii cu care ne-a binecuvântat Creația. Plăcut, pasabil. Merge perfect ca buffer între doi coreeni, să zicem.
Ida (Polonia)
Alb-negru. Vizual, dreyerian. Foarte curat – ca imagine, idee, dialog. Old school. Esențializat cu măsură. Puțină frescă, mult subtext. Pe gustul meu, clar. Recomand. 1h: 20m.
Premii: Premiul FIPRESCI (Special Presentations) – Toronto 2013, Marele premiu, Premiul juriului ecumenic – Varşovia 2013, Cea mai bună actriţă (Agata Kulesza), Cel mai bun scenariu – Gijón 2013
BONUS: de remarcat extraordinara solicitudine a celor responsabili cu acordarea acreditărilor. Timp de câteva minute, m-am crezut în altă țară. Chapeau!