Arhive categorie: Povestiri din Ţara lui Feisbuc

Povestiri din Ţara lui Feisbuc: despre cei care-și dau singuri like

Mi se pare de bun simț să-ți dai like propriilor postări. E o chestiune esențială de igienă intelectuală să procedezi astfel, arătând că tu, înainte de toate, crezi cu adevărat în lucrurile pe care le emiți și le supui aprecierii celorlalți. Nu cred că merită să te obosești citind texte pe care nici măcar autorii lor nu le consideră vrednice a fi prețuite – asta cu câteva excepții notabile (oameni celebri, geniali sau morți) care nu se regăsesc, oricum, printre prietenii tăi de pe FB.

Povestiri din Ţara lui Feisbuc: şi eu mi-am curăţat trandafirii

Observ că sunt arătaţi cu degetul cei care îndrăznesc să scrie despre omeneştile lor preocupări de zi cu zi sau să încarce imagini cu ei şi cunoscuţii lor – unde? pe o reţea de socializare –, reproşuri aduse, culmea, de nişte indivizi dureros de plicticoşi / nesăraţi. Speram să nu recurg vreodată la asta, dar, iată, din solidaritate: şi eu, în această dimineaţă, mi-am curăţat trandafirii.

Povestiri din Ţara lui Feisbuc: te simţi neiubit?

Te simţi neiubit? Nimic mai simplu. Postează pe Facebook fotografii înfăţişând pui de animale în posturi înduioşătoare sau comice. În scurt timp vei primi nenumărate like-uri pe care, printr-un mecanism psihic asupra căruia nu voi insista, le vei transfera asupra ta.

Eu fac asta tot timpul. Şi funcţionează.

Povestiri din Ţara lui Feisbuc: despre un cunoscut scriitor

Un cunoscut scriitor cu care sunt prieten pe Facebook m-a întrebat, într-un mesaj privat, ce am citit din opera sa, nu tocmai vastă. I-am răspuns că cel puţin 150 de status-uri şi comentariile aferente. N-a părut mulţumit de răspuns, discuţia încheindu-se mai degrabă abrupt.