Arhive categorie: concurs blog alex moldovan

Concurs de weekend. Despre bărbaţi adevăraţi şi femei adevărate

De mici copii suntem învăţaţi că suntem diferiţi. De alţi copii cu codiţe şi glas mai suav sau, dimpotrivă, de cei cu părul scurt şi cărora, dintr-un motiv sau altul, le place la nebunie să tragă de codiţele respective şi să le pună piedică posesoarelor. După acea creştem, unii chiar ne maturizăm. Cu alte cuvinte, devenim bărbaţi şi femei! Şi ne comportăm ca atare, adică aşa cum am văzut pe la alţii sau prin filme. Avem o imagine de apărat, trebuie să facem lucruri. Trebuie să ştim ce se cuvine şi ce nu. Unii învaţă să meargă la meciuri şi să bea bere cu prietenii. Altele, să meargă la coafor şi să gătească. Şi, cu aceste minunate abilităţi dobândite, ducem o viaţă fericită până la adânci bătrâneţi.

Sau nu?

Asta sunt curios să aflu: în fond, ce este un bărbat adevărat? Dar o femeie adevărată? Cei care ştiu răspunsul să nu mai ezite nici un moment şi să ne lumineze şi pe noi. Premiul pe care-l pot câştiga e deosebit: Julio Cortazar – Idolul cicladelor, un volum de povestiri al unuia dintre maeştri genului, genial autor, printre altele, al romanului Rayuela şi al povestirii Funigei, care a stat la baza scenariului filmului Blow-up.

Volumul este oferit şi de această dată de Librăria Book Corner din Cluj, popas inevitabil pentru mine la fiecare ieşire în frumoasa urbe de pe Someş, şi unde vă invit şi pe dumneavoastră…

Cine preia sigla concursului şi o pun la el/ea pe blog, va fi avut, de bună seamă, în vedere la măsluirea acordării premiilor, la tragerile la sorţi trucate şi la celelalte manevre odioase pe care le-am folosit din plin până acum la acordarea premiilor.

Concurs de weekend – negaţioniştii încălzirii globale

93 Răspunsuri

Mă enervează cei care susţin că nu există încălzire globală. Nu mă refer, desigur, la specialişti. Ci la oamenii simpli. Eu habar n-am cum stă treaba. Dar nici nu vorbesc despre asta. Nu în public, în orice caz. Ce ştie eu despre încălzirea globală? Absolut nimic. Ce ştiu ei despre încălzirea globală? Absolut nimic. Poziţia lor spune însă ceva despre ei înşişi, nu despre încălzire. Pentru aceştia, global înseamnă aleea din faţa blocului; sau curtea casei. Coboară cumva temperatura de afară sub zero grade? Toţi cei care susţin varianta încălzirii sunt tâmpiţi, tâmpiţi, tâmpiţi. Ninge? Idioooooţii! Care încălzire? Nu vedeţi că ninge? În decembrie? N-ar avea cum! A îngheţat parbrizul? Sigur, de la atâta încălzire globală… Că sunt unii care profită de pe urma teoriei şi mai câştigă şi tot soiul de premii? Clar. Dar irelevant. N-am studiat fenomenul. Dacă l-aş studia, probabil că nu l-aş înţelege în totalitate. Sau n-aş avea încredere în promotorii teoriei. Ce, îi cunosc personal? Şi dacă i-aş cunoaşte, ar avea vreo importanţă? De multe ori, tocmai cei pe care credem că îi cunoaştem ne dezamăgesc cel mai tare. Interesant e că nu mi se par nici pe departe la fel de enervanţi apărătorii teoriei încălzirii globale. Asta spune multe despre mine…

Tu ce crezi?

Răspunsul îţi poate aduce volumul O mie şi una de nopţi şi zile al laureatului Nobel pentru literatură din 1988, Naghib Mahfuz, egiptean de felu-i. E o continuare a seriei de mare succes 1001 de nopţi (la rândul ei, lectură obligatorie pentru cei care vor să cunoască sursa de inspiraţie a numeroşi autori contemporani). Cartea e oferită, după cum se ştie, de Librăria Book Corner din Cluj, sponsor oficial şi plenipotenţial al concursului. O recenzie a cărţii găsiţi aici. Enjoy :D!

Concurs de weekend – Rime, rime şi iar rime

134 Răspunsuri

Estimez că într-un an şi ceva voi fi abordat aici, pe blog, o mare parte dintre cele mai importante probleme ale omenirii. Atunci voi putea conversa doar postând linkuri spre propriile mele articole. Dar până atunci mai e puţin de lucru. Deci, concurs!

Zilele acestea voi acţiona în calitate de Magister Ludi invitându-vă să vă jucaţi cum ştiţi voi mai frumos cu cuvintele. Aşadar, concurs de versuri cu rimă. Naive sau nu. Sau dimpotrivă. Tema, la alegere. Nu mă refuzaţi. Ştiu că puteţi – doar să vreţi! Grafomania nu va pedepsită, ci chiar încurajată – de data asta. La fel şi contribuţiile multiple sau, de ce nu, perechile de concurenţi. Umorul ieftin şi locurile comune asigură puncte suplimentare (sau ar asigura, dacă ar exista un sistem de notare bazat pe puncte; ceea ce nu e cazul…). În orice caz, simţiţi-vă liberi şi creativi, dacă asta vă ajută. Dacă nu, nu. Simţiţi-vă – şi scrieţi.

Premiul constă în cartea lui Matei Florian – Şi Hams Şi Regretel la a cărei lansare am şi participat miercuri, la Librăria Book Corner din Cluj, adică acasă la cei care au fost suficient de drăguţi pentru a oferi cărţile de concurs. Vă asigur că este o carte cu totul specială, da, ăsta cred că e cuvântul cel mai potrivit, un experiment care va atârna câteva semne de întrebare / deasupra capetelor voastre gânditoare :D. Cartea se livrează cu autograf din partea autorului, special pentru câştigătorul din această săptămână, pentru care îi mulţumim!

Aici şi aici aveţi două recenzii.

Publicitate:

Concurs de weekend: bancnota de un milion de dolari

105 Răspunsuri

De fiecare dată când potul pus în joc la jocul popular cunoscut sub numele de loto ajunge la sume mai degrabă uriaşe, televiziunile şi gazetele se întrec în a calcula ce se poate cumpăra cu suma în cauză. Câte sticle de cola sau de bere, câte automobile de producţie autohtonă, câte perechi de şosete, câte mese la restaurant, câte vacanţe exotice; în fine, câte pături din păr de cămilă. M-am gândit să intru şi eu în rând cu lumea (bună) şi să pun o întrebare pe măsură:

Ce aţi face dacă aţi câştiga $1.000.000? Sau, şi mai bine, ce ar trebui să fac eu dacă aş câştiga $1.000.000? Nu de alta, dar nu vreau să fiu luat prin surprindere când se va întâmpla.

Premiul. Excluşii – Elfriede Jelinek, Premiul Nobel pentru literatură, 2004. Coperta, selectată, probabil, din grabă, dintre cele destinate seriei Maigret, nu lasă să se întrevadă ce scriitură excepţională are această doamnă care şi-a câştigat, pe drept, renumele de „fiică neiubită a Austriei” şi care poate sta fără probleme alături de mizantropul ei antemergător şi confrate Thomas Bernhard. Trebuie spus clar că volumele ei nu se adresează celor slabi de inimă sau celor care consideră arta un divertisment, o modalitate plăcută de evadare din cotidian, de gustat seara după ce ce întorci obosit de la serviciu şi vrei să uiţi de tot. O, nu. Pentru aceştia există alte cărţi.

Să nu uităm de sponsor: Librăria Book Corner din Cluj şi de autopromovare:

Concurs de weekend despre ce v-aţi dorit să ajungeţi

157 Răspunsuri

Stând eu şi cugetând asupra rosturilor lumii ăsteia, am observat că, într-un anumit moment al vieţii, în loc să facă ceea ce-i place, lumea capătă obiceiul bizar de a avea o ocupaţie, o îndeletnicire, chiar o profesie, ceva cu care să-şi ocupe ziua. E evident că e o greşeală. Dar unde şi când am greşit? S-a dovedit ştiinţific că omul n-a fost făcut ca să muncească – nu dispune de aptitudinile şi abilităţile naturale necesare, altfel n-am mai plânge seara când ajungem acasă. V-aţi gândit că vi se va întâmpla chiar vouă una ca asta?

Ce v-aţi dorit, de fapt, să ajungeţi când veţi fi mari?

Întrebarea se adresează celor mari – cei mici vor răspunde ce îşi doresc să ajungă. Eu, printre altele, sunt destul de sigur că mi-am dorit să ajung şofer de tir. N-a fost să fie…

Să nu uităm de volumul oferit, prin minunata bunăvoinţă a Librăriei Book Corner din Cluj, celui care va oferi răspunsul corect la această întrebare. Săptămâna aceasta, Jose Saramago – Omul duplicat. E ultima apariţie din seria de autor dedicată acestui… acestui… portughez, cel mai mare romancier în viaţă, dar, desigur, nu cea din urmă. În mare, este vorba despre un om duplicat (îmi cer scuze de la cei care preferă să nu ştie dinainte despre ce e vorba, dar nu m-am putut abţine…).

Tipa de la marketing îmi şopteşte să nu uit de auto-promovare. Nu uit, cum să uit, şi profit pentru a le mulţumi mult celor care au preluat deja sigla. Ce oameni de treabă!

Concurs de weekend: că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit…

133 Răspunsuri

Lumea basmelor e locul fermecat în care ne-am petrecut o bună parte a copilăriei şi pe care l-am părăsit doar pentru a pătrunde în crudul realism magic al vieţii de adult. Cine nu a citit înduioşătoarele basme ale fraţilor Grimm (oricum, cosmetizate substanţial, după cum aveam să aflu din Marele masacru al pisicii, o carte plină de revelaţii…) sau deprimantele aventuri depănate de bunul H. C. Andersen? Nume şi personaje intrate pentru totdeauna în conştiinţa publicului: Tom Degeţel, cu nanismul care l-a făcut celebru; Cenuşăreasa cea frustrată; răţuşca cea urâtă (yuck!); Pinocchio, micul mincinos patologic; Bristena, fiica dacilor…! Copii vârâţi în cuşti, vrăjitoare canibale, copii înghiţiţi de balene sau înfulecaţi de lupi, fete otrăvite de regine malefice, maştere şi babe viclene, pui de căpriţă decapitaţi şi evisceraţi, fetiţe moarte de foame şi slăbiciune la colţ de stradă, o, tu, lume a copilăriei, unde eşti?

Ce personaj de poveste v-a încântat vouă copilăria şi de ce? Cu ce v-au momit, ce v-au promis ca să le plăceţi şi să le iubiţi în halul în care aţi făcut-o? Ce amintiri de poveste aveţi? Eu zic să-i includem aici şi pe participanţii la Gala desenului animat. Pentru că merită. Eu, ca să se ştie, sunt un mare admirator al cuplului Tom & Jerry…

După cum vă spuneam, premiul e oferit de Librăria Book Corner din Cluj, de pe strada Maniu nr. 43, colţ cu Baba Novac. Cinste lor! Cartea aleasă pentru săptămâna aceasta e Nici o privire, scrisă de Jose Luis Peixoto, o tânără speranţă a literelor (şi cuvintelor) portugheze. E romanul său de debut, cu care a câştigat, în 2001, Premiul Jose Saramago. Numele lui Peixoto le este poate cunoscut deja unora, graţie colaborării cu trupa Moonspell, pe albumul The Antidote. Pentru cei dornici de amănunte suplimentare, recomand călduros blogul traducătoarei, Clarisa Lima. Nice work :)!

Cine doreşte să preia sigla concursului şi să o pună la el/ea pe blog, va fi avut, de bună seamă, în vedere la măsluirea acordării premiilor, la tragerile la sorţi trucate şi la celelalte manevre odioase pe care le-am folosit din plin până acum.

Ci să purcedem :D: a fost sau n-a fost odată ca niciodată?

Concurs de weekend – despre ce este vorba?

118 Răspunsuri

Paris, 2009. Interviu pentru Le Monde Diplomatique. Duduia care mă chestionează, bine croită şi cam obraznică (cred că fiul meu ar folosi termenul mai contemporan de piţipoancă), nu se poate abţine şi, spre finalul discuţiei noastre, mă întreabă cu privire la futilitatea faptului de-a ţine un blog – şi încă unul care nu tratează despre adevăratele probleme ale societăţii. Protestez zgomotos cu privire la caracterul tendenţios al unei astfel de întrebări – de formă, căci nu mă pot supăra niciodată pe fetişcanele astea nostime – şi îi răspund nonşalant, mimând toată seriozitatea de care sunt capabil, că blogul e preocuparea în care investesc zilnic cea mai mare cantitate de timp şi concentrare, invitând-o pe dată să-mi spună cu ce se ocupă blogul meu. Roşeşte toată şi schimbă brusc subiectul, după care, motivând programul încărcat, încheie brusc interviul într-o notă puţin disconfortantă.

Dar, în fond şi la urma urmelor, despre ce este vorba pe blogul meu?

Aceasta e întrebarea pe care v-o adresez şi vouă. Cel care va oferi răspunsul corect (sunt şi eu foarte curios care e acesta) va fi răsplătit cu romanul lui Cormac McCarthy, Drumul [Humanitas, 2009], o poveste hipnotică, very dark, localizată într-o societate post-apocaliptică. Mai mare plăcerea, zău… Cartea a fost deja ecranizată, cu viteazul Aragorn în rolul principal, după cum se observă şi pe copertă. Bine-nţeles, nici nu mă gândesc să văd filmul. De ce să strici o asemenea carte?

Partea cea mai interesantă e că, începând cu această săptămână, cărţile sunt oferite prin generozitatea deosebită a librăriei Book Corner din Cluj, aflată pe strada Iuliu Maniu nr. 43, colţ cu Baba Novac. Vă invit să-i vizitaţi oricând cu cea mai mare încredere: îi cunosc şi sunt foaaaarte simpatici. And they know things. Asta pot să vă garantez :D.

Concurs de weekend – Jehan Calvus Revisited

19 Răspunsuri

Consecvent dictonului clasic „concursurile prietenilor mei sunt şi concursurile mele”, împrumut pentru competiţia de azi pe cea gata organizată de către Holicica. În fond şi la urma urmelor… dacă nu eu, cine :D?

Citez: „Booonn… preafrumoasa carte a lui Jehan Calvus va merge mai departe la cel de’mi va da cel mai bun sfat de început ziua bună de di-mi-nea-ţa. Aştept orice sugestii energizante, de la cafea cu extract de arbore de sequoia la flotări cu viza de flotant în gură, orice, numai să mă TREZESC. Nu de alta, da’ de mâine adio concedii de odihnă, adio concedii medicale, adio concedii postnatale, adio concedii fără plată, fără fir, fără număr.”

Ce mai aşteptaţi (întrebarea e retorică…)?

Holicica, preia legătura.

Concurs de Year End

41 Răspunsuri

Oameni buni şi frumoşi (sau numai buni; sau numai frumoşi: oameni!). A fost o plăcere să vă cunosc. Vă prezint ultimul concurs din anul acesta şi primul de anul viitor. Pe scurt, daţi-mi o mână de ajutor cu idei de concursuri :D. Pentru anul care vine. Premiul e oferit prin generozitatea domnului Cristi P. şi constă, în sfârşit, în volumul 12 scaune scris, de data aceasta, chiar de către Ilf şi Petrov, de la care am împrumutat fără ruşine, după cum bine ştiţi, titlul unui ciclu de povestiri. Termen de predare a lucrărilor, 3 ianuarie. Având în vedere că plec azi şi revin duminică, n-o să vă deranjez cu comentarii fără număr. Dar sunt convins c-o să vă descurcaţi. Mânaţi, măăăăăi!

Vă mulţumesc din nou pentru orele încântătoare petrecute împreună. Un an nou minunat!

THIS IS NOT SPAM: ASTĂZI CITESC

78 Răspunsuri

Trecând recent în revistă [sic] cărţile (şi revistele, normal) citite în ultima vreme m-am cam spăriet. Pentru că sunt puţine – foarte puţine. Şi mie îmi place să citesc. Sau îmi plăcea. M-am dezobişnuit de practica lecturii zilnice. Şi nu mi-e prea bine. Lucrurile funcţionează în felul următor: se ia pagina tipărită, se face pâlnie şi se toarnă conţinutul în cap. Mintea are nevoie de o infuzie constantă de idei – ale altora. Mult mai deştepţi ca mine (da, ştiu, dar am zis că măcar să încerc :D). Singurul motiv pentru care nu m-am idiotizat complet până acum e calitatea deosebită a celor scrise de lumea din blogroll :). Aşa că am hotărât ca, din când în când, să dedic câte o zi lecturii. Fără supradoza zilnică de internet. Şi de bloguri. Sper să-mi pot înfrânge curiozitatea maladivă; şi sper să dureze. Aşadar, în zilele când voi trage oblonul şi voi afişa imaginea de mai jos, rog a fi scuzat de lipsa reacţiilor şi a comentariilor, căci nu va fi vorba de o impoliteţe. La mine sau la domniile voastre pe blog. Pentru că citesc.

Sunt curios cine mai preia ideea.

Sunt curios şi ce credeţi despre asta. Părerile sunt aşteptate întreg weekendul. Premiul – cine ar fi crezut? – o carte: Confesiunile unui opioman englez a lui Thomas de Quincey, autor foaaarte interesant (şi prizat intens de către Borges, de la care am şi aflat de el), din mantaua căruia au purces, ca să spunem aşa, autori precum Poe, Baudelaire, Wilde sau Huysmans.

Cu acestea fiind spuse?