Arhive categorie: concurs blog alex moldovan

Concurs de weekend: lucruri care ne enervează

Sunt multe lucruri care mă enervează. Rău. Prea multe. De fapt, îmi dau acum seama că majoritatea lucrurilor mă enervează rău la un moment dat (lucrurile de faţă se exclud). De exemplu, cărţile urâte şi incomode la citit. De ce le mai fac, dacă le fac urâte şi incomode la citit? Mai bine să nu le facă. Mare scofală dacă nu le-ar face… Nu există nicio carte fără de care omenirea să nu se fi descurcat (nu, nici măcar). Ba cred că nu există nicio carte fără de care omenirea să nu se fi descurcat mai bine! De scriitori serioşi sau neserioşi nici nu mai vorbesc. Sau de oamenii jignitor de politicoşi. Pentru că nu ştiu care mă scot din sărite mai tare. Câteodată mă enervează ceva şi nu ştiu ce. Ori mă fac că nu ştiu. Asta e poate cel mai enervant. Sau la fel de enervant ca faptul că mă enervează atât de multe.

Pe voi ce vă enervează? Dacă vă enervează. Şi de ce? Sau de ce nu – în funcţie de caz. Premiul de consolare pentru enervănţeala cea mai cea, William Blake, The Marriage of Heaven and Hell, în traducerea subsemnatului şi a d-lui cristi c., pe care îl cunoaşteţi cu toţii din episoadele trecute. O carte care, după titlu, pare să ne readucă mult dorita conciliere. Despre care au tot vorbit în ultima vreme unii şi alţii. Asta-i bună! De parcă de conciliere avem noi nevoie acum! Noi! Nevoie! Acum!

A, v-am spus cât de mult mă enervează William Blake?

12 scaune (100) concurs la ceas aniversar

72 Răspunsuri

La ceas aniversar – 12 scaune (100) -, nu prea am, de fapt, nimic de zis. Ca atare, concursul n-are legătură cu asta, iar urările pe temă dată ar naşte prea multe jocuri de cuvinte facile sau aluzii răuvoitoare (de care nu mă îndoiesc că se va uza, totuşi :D). Aşadar, schimbăm subiectul. Căci săptămâna viitoare e ziua Ţării voastre! Şi voi…? Ce faceţi? Cum o sărbătoriţi? Ce-i urâţi uraţi? Ce-i cântaţi frumos? Cum îi doriţi voi ceea ce îi doriţi? Voi? Asta mi-ar plăcea să aflu – dacă nu e cu bănat. Termen de gândire, până duminică.

Cartea de premiu se numeşte simplu şi frumos Da şi e scrisă de distinsul austriac Thomas Bernhard, autorul meu preferat în ultimii doi ani, pe care nu mă mai satur să-l recomand la prieteni şi duşmani. Cu alte cuvinte, cel mai scriitor din lume. A, şi mare patriot! Printr-un gest numit, pare-se, de către el însuşi, emigrarea sa literară postumă, el a interzis publicarea şi punerea în scenă a pieselor sale de teatru pe teritoriul Austriei. Simpatic personaj, nu?

OK. Se înscrie cineva la cuvânt?

Concurs de weekend – Jehan Calvus, Bumgartes al II-lea

146 Răspunsuri

Toate cărţile eu le împart în aceste categorii: cele care-mi plac şi cele care nu-mi plac; cele care-mi plac doar în parte şi cele care-mi plac pe de-a-ntregul; cele pe care le-am început şi le-am terminat şi cele pe care le-am început, dar n-am răbdare a le sfârşi vreodată; cele pe care le recomand cu căldură şi altora şi cele pe care le păstrez, egoist, pentru sine; cele pe care le-am citit deja şi cele pe care încă n-am avut ocazia; cele mai subţiri şi cele mai degrabă grosuţe; cele cu ilustraţii şi cele fără; cele ce-mi aparţin şi cele de împrumut; cele scrise pe limba mea şi cele străine; cele noi şi cele din vechime; cele de proză şi cele în versuri; cele pe care doresc să le citesc şi cele ale căror pagini nu voi a le răsfoi în veci; cele care au văzut lumina tiparului şi cele care n-au făcut-o încă; cele cu cotor arătos, numai bune de pus pe raftul întâi, şi cele cu înfăţişare ştearsă sau neîngrijită; cele comice şi cele triste; cele de ficţiune şi cele ce vor să redea întocmai realitatea. Alte criterii nu am…

Dar domniile voastre? Aştept opinii şi completări / dezminţiri şi permutări pe toată durata weekendului.

Câştigătorul? Va fi primul dintr-o serie de cititori ai cărţii lui Jehan Calvus, Bumgartes al II-lea, lucrare cu un destin sinuos şi aproape spectral, care ba a fost numită „cartea fantomă, scrisă de un scriitor închipuit„, ba a bântuit anii de facultate ai altora – asta când nu i s-a pus la îndoială însăşi existenţa. Tot câştigătorul va fi cel care va alege, aşa cum va dori şi după ce va fi citit-o (sau nu), cine va fi următorul ei cititor, ocupându-se şi cu transmiterea ei mai departe. Şi aşa mai departe. Cât mai departe!

Aşadar :D?

Concurs de weekend: french kiss

106 Răspunsuri

Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, o aeronavă privată va decola de pe Aeroportul Internaţional Cluj cu direcţia Paris, Beauvais. La bordul ei ne vom afla noi. Doi. Fără a mai pune la socoteală şi pisica (pentru că ea va rămâne acasă, în atenţia rudelor grijulii). Timp de şase zile şi cinci nopţi vom face aproape tot ce ne va da prin cap. Vom mânca croissante proaspăt culese, vom bea vinuţ şi vom vorbi, desigur, engleza. De stat, vom sta în Montmartre, la un hostel. Vom cumpăra suveniruri ieftine şi de prost gust pe care le vom înghesui în sacoşa de rafie pe care am achiziţionat-o în acest scop (am văzut eu în filme că se poartă – în Cache, în Un prophete...).

MaNumescRosu Rugămintea mea vi se adresează vouă, celor mai umblaţi prin lume sau pur şi simplu mai informaţi, mai citiţi etc., care sunteţi poftiţi să ne oferiţi sugestii legate de locuri demne de vizitat, chestii de făcut, obiective de neratat, mâncăruri, băuturi, moduri de-a ne petrece (timpul), în fine, mă-nţelegeţi. Orice sugestie, trimitere, informaţie practică de potenţial folos va fi apreciată (ei, nu chiar orice… asta e aşa, o vorbă, but anyways). Doar una va câştiga însă premiul oferit săptămâna asta, adică una dintre cele mai impresionante cărţi citite de mine în ultimii ani: Orhan Pamuk, Mă numesc Roşu. Dacă vă număraţi printre cei care consideră că Nobelul se acordă exclusiv pe criterii extra-literare, nu vă mai obosiţi să participaţi, căci Pamuk l-a câştigat deja. N-are rost să vă vorbesc despre carte. Au făcut-o alţii suficient de bine. Cartea este oferită prin generozitatea din inima mare a celui mai recent sponsor al concursului, ultimul, dar nu cel din urmă, unicorn :D.

Aşteptăm deci sugestiile şi nu reclamaţiile dumneavoastră pe toată durata weekendului :).

Concurs de weekend sub cupola circului

165 Răspunsuri

E vineri! Nu ştiţ ce să faceţi în weekend? Nu ştiţ. E vineri şi e concurs. Sunteţi invitaţi, cu mic, cu mare, sub cupola circului. Ta-daaaaaaaa! Nu vor lipsi clovnii, drésurile de animale, bărbatul cu barbă, femeia fără barbă, acrobaţii la pantalonul trapez, dresura de lame şi foarfece, de pume şi adidaşi, pupăza din tei care bea ceai (de tei) şi un exemplu inedit de manej au trois (nişte animale, ce să mai…). Potrivit organizatorilor, numărul de maximă atracţie este cel în care apar rechinii imobiliari şi fac jonglerii incredibile cu clădiri întregi. Sunt zvonuri care dau ca sigură prezenţa în scenă a lui Sandokan, tigrul Malaieziei, a cămilei Suzi şi a lui Fram, frigiderul polar. Străzile au fost deja animate în această dimineaţă de un mic clovn şi de două mascote.

Întrebare: vă place circul? şi de ce anume nu vă place?

Premiul oferit e Să fim sobri, cartea lui Alphonse Allais (1854-1905), un mare clovn şi farsor al limbii franceze, foarte inteligent şi subtil glumeţ, al cărui tot mai înfocat admirator sunt pe zi – şi oră – ce trece.

Să sperăm aşadar că timpul va trece în mod plăcut, că vom avea parte de un adevărat circ şi că cele trei zile de spectacol se vor epuiza pe nesimţite, purtându-vă zâmbetele pe buze!

circul

Concurs de top – Raymond Carver

349 Răspunsuri

Îmi plac topurile. Foarte mult. Sunt înnebunit după ele. Daţi-mi nişte topuri şi m-aţi făcut fericit. Dacă găsesc un articol care conţine un top, puteţi fi siguri că e singura parte pe care o voi citi cu certitudine. Sunt unii care susţin că e superficial să-ţi aranjezi preferinţele într-o ordine anume şi că asta denotă o atitudine îngustă, o minte îngrădită. Aiurea. Eu cred că e o dovadă de gândire ordonată, de interes acordat propriilor preocupări şi de corectitudine intelectuală. În fine: inaugurez CONCURSUL DE TOP. Astăzi, prima rundă. De încălzire. Mi-ar plăcea foarte mult să primesc topuri. Orice fel de topuri. Cel mai interesant top câştigă. Nu există limite de niciun fel. Oricine poate participa cu câte topuri vrea.

Cartea pe care o ofer e scrisă minunatul, extraordinarul, unicul Raymond Carver, unul dintre prozatorii pe care îi iubesc la nebunie, şi se numeşte Catedrala. Autor american de proză scurtă minimalistă (esenţialistă, spune el, dar tot un drac e). Un scriitor puternic, extrem de adânc, foarte americanish. Printre lecturile mele de bază. Pentru cine a văzut Short Cuts al lui Robert Altman şi i-a plăcut, filmul este ecranizarea câtorva dintre povestirile lui Carver. Enjoy the show :D.

Să nu uităm: iniţiativele noastre regretabile lăudabile primesc sprijin din partea populaţiei, a marilor mase.

Ia priviţi aici un material despre sportul rege :D.

Concurs de weekend: 2 in 1. Heinrich Boll şi cel mai prost film din lume

125 Răspunsuri

Înainte de toate, vă invit, dacă nu-i cu supărare, să citiţi cronica celui mai prost film pe care l-am văzut în viaţa mea. Cronica e scurtă – chinul e de durată. Nu vă doresc să treceţi prin aşa ceva, în fine, citiţi dumneavoastră acolo despre ce e vorba.

(dă clic ↑)

Marcat de experienţa cinematografică traumatizantă care mai că mi-a smuls lacrimi, vă invit să deşărtaţi sacul cu filme proaste. Ce film v-a chinuit cel mai tare? Aveţi asemenea amintiri? V-aţi dorit să se întâmple lucruri groaznice care să pună capăt suferinţei? Cartea pe care o ofer săptămâna aceasta e Fotografie de grup cu doamnă a lui Heinrich Boll (ediţia din ’88, apărută la Editura Dacia, ca să n-avem discuţii). E un gest cu totul dezinteresat: el a primit deja Nobelul, înaintea de-a primi sprijinul meu. Dar vă promit că l-aş fi ajutat cu cea mai mare plăcere, aşa cum am făcut şi în alte cazuri, cu un oarecare succes aş spune ;). Chiar merită. Mare scriitor, dom’le, mare scriitor.

Aşadar, aştept răspunsurile vostre pe URL-ul cunoscut începând de ACUM şi până când terminăm. Enjoy the talking!

Concurs de weekend: Michel Houellebecq şi 300 de oi

137 Răspunsuri

Dragi participanţi la trafic(ul de pe acest blog). Ca să ne mai înecăm amarul provocat de faptul că Germania ne-a furat practic Nobelul ce pe drept ni se cuvenea (că doar românii au chinuit-o, nu nemţii!), propun un inedit concurs pe o altă temă dată. Uşor de zis, greu de făcut. Glumesc, desigur. Nimic nu e greu pentru cineva care vrea. Numai să vrea.

Cartea săptămânii e asigurată de prietena noastră cinemavictoria şi se numeşte Extinderea domeniului luptei. E scrisă de un domn francez, pe nume Michel Houellebecq. Le mulţumim mult. Şi lui, dar în special cinemavictoriei.

fucking sheep Concursul de săptămâna asta e dedicat ataraxiei, căreia i-am promis imagini dintr-un birt local clujean cu nume şi renume de afecţiune: Insomnia. Nelămurirea mea, care într-un final glorios va duce la câştigarea volumului de care aminteam este următoarea: care e, totuşi, faza cu oile astea? şi cu porci care… în vine, vedeţi şi dumneavoatră ce fac. Îmi explică cineva? Pentru cei care nu ştiu, toţi pereţii stabilimentului erau decoraţi cu astfel de scene de alcov, de budoar, de cameron (recent s-a redecorat şi s-au păstrat doar muralele de pe scările de acces). Vreau povestea din spatele (scuzaţ expresia) oilor. Căci n-am priceput niciodată mesajul ascuns acolo. Ce-a fost în capul lor? De unde până unde? Ce-i cu atâta pasivitate? Poate s-au molipsit de la ciobanul ardelean ucis de către colegii săi de muncă. Dar oare e sănătos? Şi porcul, porcul nu se simte exploatat? Eu unul m-aş simţi. De poziţia lui nici nu mai vorbesc: e total ne-ergonomică. Boală curată. Vă spun sincer: de când am văzut oile tratate în această manieră discutabilă, nici nu vreau să mai aud de Ciobănaş cu 300 de oi care a fost pe heavy rotation în playlistul meu atâta vreme…

Anyways, vă aştept poveştile pe toată durata weekendului. În speranţa că vom desluşi acest mister ce mă munceşte din greu, vă doresc inspiraţie şi have a lot of fun 😀

Concurs de toamnă: the bookblog story

260 Răspunsuri

Gata. A venit. E aici (vezi şi foto). Se numeşte toamnă şi a ajuns aici azi-dimineaţă (când am făcut eu pozele). Nici cu vara n-a fost rău – cât a durat. Dar s-a terminat. A plecat.

Toamna este unul din cele patru anotimpuri ale climei temperate. Este anotimpul care face legătura între vară şi iarnă. În emisfera nordică toamna începe în jurul lunilor august/septembrie pe când în emisfera sudică începutul toamnei este considerat în jurul lunii martie. În această perioadă frunzele foioaselor încep să cadă. Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o culoare roşiatică sau brună după care cad. De aceea, în America de Nord toamna este numită şi fall însemnând cădere. Este anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, nopţile devin din ce în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele ţări precipitaţiile tind să crească treptat. Starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile tomnatice este bucuria pentru fructele pământului amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă. În unele ţări, ca Statele Unite ale Americii dar şi România toamna este considerată începutul anului şcolar. http://ro.wikipedia.org/wiki/Toamnă)

Şi vă rog eu foarte mult să nu vă apucaţi să dedicaţi p-acilea melodia lui Alifantis cu ave nitave nitto amnaa coper ămii nimac ucevac uu mbr aunu icop acs auma ibi nec uum brata, că deja mi se face rău când o aud.

Mi se şopteşte în cască să zic de concurs. Da, e foarte adevărat, am pregătit şi un mic concurs, nu de sezon, ci de perspicacitate. E posibil să fiu pur şi simplu greu de cap şi să nu pricep eu ce pricepe toată lumea. Întrebarea e dezarmant de simplă şi foarte, foarte culturală: ce credeţi voi că înseamnă asta:

„Dintre urmatoarele, as fi cel mai dispus sa platesc pentru:

– reduceri semnificative la carti”.

Citatul e luat dintr-un sondaj recent de pe bookblog. Am petrecut 50 de minute încercând să-mi dau seama cum poţi plăti pentru reduceri. Vă rog să mă ajutaţi. Ce intrigă e că majoritatea celor care au răspuns sunt dispuşi să plătească pentru reduceri. Ceea ce mi se pare fabulos. Cel mai ingenios răspuns/scenariu va fi răsplătit cu o carte după care am bătut anticariatele şi pe care am cumpărat-o ieri special pentru această ocazie: Un chip frumos, de Marcel Ayme, mare autor francez pentru onoarea cui sunt dispus să mă lupt cu oricine.

Vă doresc aşadar un concurs reuşit!

Concurs de weekend: Testamentul francez

61 Răspunsuri

Previziunile cele mai negre s-au adeverit: sunt răcit ca o cobză. Asta ca să păstrăm specificul muzical al ultimei perioade. Până diseară voi fi probabil răcit ca o ţiteră. Delirez; vorbesc tâmpenii; scriu recenzii discutabile; sunt arţăgos; glasu-mi, altădată plăcut şi melodios, mi-e acum gros şi zgârie urechea interlocutorului; fluidele din partea superioară a corpului nu-şi mai încap în piele şi invadează ca un ocean perna şi cearşafurile. O viaţă de câine, ce mai. Daţi-mi un leac! Făceţi-mă bine! Scăpaţi-mă de chin. Vă rog eu mult. Cine îmi dă cel mai înţelept sfat contra răcelii, câştigă concursul!

testamentul-francez Prin bunăvoinţa prietenei noastre cinemavictoria, cartea oferită drept premiu săptămâna asta e Testamentul francez al lui Andre Makine.

Se vor accepta leacuri băbeşti, moşeşti, copilăreşti, etc. Incantaţiile vor fi privite cu reticenţă, dar testate în limite rezonabile. Vor avea inevitabil un mic avantaj soluţiile care presupun ingerarea unor cantităţi de alcool (nemedicinal). Nu putem decât să sperăm că din experienţa noastră vor învăţa şi alţi bolnavi: bolnavii bolnavilor noştri!

Succes and have fun!

O rugăminte foarte personală: mica noastră familie participă la un alt concurs. V-am fi veşnic recunoscători dacă ne-aţi ajuta şi aţi vota pentru asta:

Q & A

Durează 5 secunde: no registration, no name, no nothing. Vă mulţumesc foarte mult :).

Concurs de weekend – Antoine de Saint-Exupery

869 Răspunsuri

A venit din nou momentul fatidic din an în care cu inima grea, bântuit de remuşcare şi de majora carenţă culturală, scot cu mâna tremurândă din raftul bibliotecii Citadela lui Saint-Exupery. Fac asta de vreo zece ani şi cu acelaşi rezultat. I-am arătat-o pisicii, după care i-am spus: „Ştii dumneata ce e asta? Nu ştii. Ei bine, îţi spun eu: cartea pe care n-o voi citi niciodată.” E o capodoperă: conţine atâtea pilde, vorbe memorabile şi excelent material pentru citate, că autorul pare mai înţelept decât Solomon – ce vorbesc eu, mai înţelept decât Dumnezeu. Zău, are cel puţin două înţelepciuni şi „mari adevăruri” pe pagină. Oare cum e să trăieşti cu unul ca el în casă? Nici nu te-ai trezit bine că-ţi şi trânteşte două gândeme de cu bună dimineaţă, de rămâi cocoşat toată ziua (bine, nici traiul alături de mine nu e uşor; dar eu îmi dozez mai judicios învăţăturile către lume). Încă un amănunt simpatic: folosirea omului generic, nu a persoanelor. Avem aşa: geometrul, arhitectul, generalul, zidarul, pantofarul, cofetarul şi, desigur, femeia şi bărbatul. Răsfoind-o din nou, am dat de două locuri în care individul îşi exprima dispreţul pentru cel ironic. He, he, he, oare de ce nu mă mir? Antoine de Saint-ExupÃ©ry Priviţi-i şi poza: un băieţel foarte serios (care aici parcă aduce niţel cu Mr. Bean, nu credeţi?). Dar nu vă dau eu lecţii: probabil că aţi citit-o deja (de câteva ori, cu markerul în mână) şi v-a plăcut. Din punctul meu de vedere, Saint-Exupery e opusul perfect al lui Gombrowicz: primul are în cap doar structuri şi cetăţi, al doilea luptă împotriva Formei. Nu cred că pot să-ţi placă amândoi în acelaşi timp. Eu îl iubesc pe Gombro. Asta e clar.

Sincer, m-am plictisit deja de ritualul meu anual şi v-am plictisit şi pe voi. Ofer deci cartea cuiva care o va aprecia la justa-i valoare. Mie, sincer, mi s-a aplecat de atâta înţelepciune. Dar pentru asta va trebui să depuneţi un minim efort. Fizic. De multă vreme mă întreb care e limita WordPress-ului. A venit momentul să aflăm. După săptămâni de subtilităţi nemaivăzute, organizăm prima competiţie de enduro. Câştigător va fi declarat cel care va face cele mai multe comentarii la prezentul post. Well?

Cartea nu trebuie s-o păstraţi – o puteţi face cadou, de exemplu, unui tânăr aflat în căutare de modele şi repere solide: asta în special dacă doriţi să vă asociaţi numele cu posibilul viitor dictator al ţării :D. În plus, se află într-o stare foarte bună. E, practic, necitită.

Spor & enjoy 😀 😀 :D!