Poştaşul care întârzie în fiecare lună cu pensia şi întotdeauna încurcă mandatele urmează să moară. Vărul meu de la ţară, pe care nu l-am mai văzut de mic, cu care am împărtăşit bucuriile copilăriei, dar de care nu mă mai leagă nimic, urmează, la rândul lui, să moară. Bunicii care m-au crescut şi a căror dragoste n-a egalat-o încă nimeni urmează, nu e nici o urmă de îndoială, să moară. Chiar şi marea mea iubire din tinereţe, cândva suplă şi naivă, urmează, sunt din ce în ce mai sigur, să moară. Eu însumi urmează să mor. Dar bunul meu prieten, a cărui răutate gratuită m-a împins în situaţia disperată din care, pare-se, îmi e imposibil să mai ies?

Ei bine, şi el urmează să moară.