12 Răspunsuri
Arhive categorie: nouazeci si noua de feluri de a muri
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (24)
La întrebarea judecătorului dacă simte vreo umbră de remuşcare cu privire la crima săvârşită de către el, acuzatul a răspuns că nici vorbă de aşa ceva şi că educaţia ştiinţifică riguroasă pe care o primise nu-i permitea să judece faptele concrete în termeni atât de vagi precum cei ai moralei. „La urma urmei, un cadavru nu este altceva decât un trup lipsit de viaţă”.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (23)
Azi-dimineaţă am deschis aparatul de radio. S-a auzit un pârâit slab, urmat de o tăcere mormântală.
Nici nu vreau să mă gândesc.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (22)
La proces, acuzatul a declarat în repetate rânduri că, deşi o iubise sincer, n-a avut de ales şi a trebuit s-o ucidă din pricină că, în seara crimei, în timp ce stătea pe pat şi citea, ea îşi legăna piciorul în mod cu totul haotic, nereuşind nici în ruptul capului să ţină ritmul melodiei care se auzea în fundal – şi asta nu o singură dată. Situaţia a fost agravată, potrivit unor surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul, de faptul că era vorba de cvartetul Tomasz Stanko, cunoscut ca având una dintre cele mai solide secţii ritmice din lume. Asta era cu adevărat inacceptabil. „Nu e prima oară când ne confruntăm cu incidente de felul acesta. Trebuie să ai o gândire realmente muzicală pentru a înţelege aşa ceva”, susţin aceleaşi surse. Folosirea, ca armă a crimei, a oudului proaspăt achiziţionat de către muzician a fost pusă pe seama întâmplării.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (21)
Ora 12.00. Un bărbat înarmat cu o puşcă automată iese în stradă în momentul cel mai aglomerat al zilei. În ochii săi nu se poate citi nimic. Pare pus pe fapte mari.
La început omoară fără grabă toţi bătrânii care-i ies în cale, lăsându-i să zacă în cele mai insolite poziţii. Nimic nu-l impresionează: nici ţipetele, nici rugăminţile, nici groaza ce li se citeşte în priviri. Apoi se ocupă sistematic de adulţi, ochind cu grijă pentru a se asigura că nu-i scapă vreunul. Termină prin a pune la pământ copiii care au neşansa de a i se ivi înainte. După toate acestea, intră într-un restaurant unde comandă un prânz copios stropit din belşug cu vin roşu. Termină de mâncat, plăteşte şi merge liniştit acasă, fără a arăta vreun semn de tulburare sau de remuşcare.
Potrivit cutumei, pe scaunul electric i se permite să rostească câteva vorbe. Acceptă şi spune că n-a fost nimic personal, ci că a vrut doar să tragă un semnal de alarmă. Întrebat ce vrea să spună cu asta, refuză să răspundă, ducând secretul cu el în mormânt.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (20)
Gândul la venirea bătrâneţii, la inevitabilul morţii, la depresia ce se va instala ca funestă încununare, parcă, a bolilor ce-ţi vor măcina slăbitul trup şi a sărăciei care te va împiedica să sfârşeşti cu o minimă demnitate, presimţirea urâtului care îţi va invada viaţa pentru tot restul zilelor sau grija pe care, mai mult ca sigur, va trebui să i-o porţi celui drag, căzut la pat, cu spectrul de aspecte ignobile ce decurg de aici – toate acestea nu trebuie să te chinuiască şi să te obsedeze, totuşi, mai mult decât e necesar. Doar există întotdeauna posibilitatea ca tu să mori primul şi, de ce nu, mai repede decât te aştepţi.
R.I.P.
Swedish jazz pianist and composer Esbjorn Svensson, who helped break genre boundaries and attracted a young audience outside the traditional jazz scene, died in a scuba diving accident on Saturday.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (19)
La început îţi pierzi o mână. Asta e aşa de insignifiant, că nici nu prea bagi de seamă. După aceea, pe cealaltă. Atunci de-abia începi să te întrebi dacă nu e posibil ca, totuşi, ceva să fie în neregulă cu tine. Dar nu dai prea mare importanţă faptului, ca şi cum n-ar fi ceva ieşit din comun, şi-ţi vezi liniştit de viaţă. În fond, nu eşti nici primul, nici ultimul căruia i se întâmplă aşa ceva. Apoi urmează picioarele şi în curând tot corpul. Capul, capul ţi-l pierzi la sfârşit de tot.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (18)
Şi încă unul!
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (17)
Apoi încă unul.
nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (16)
„Problema este, Alexei Alexeevici, că întreaga seară noi n-am făcut altceva decât să discutăm despre artă ca şi cum am discuta despre acelaşi lucru. Or, îmi dau seama acum, nu e deloc aşa. Dumneata, dragul meu prieten, discuţi despre artă, pe când eu de la începutul conversaţiei noastre discut, de fapt, despre artă. Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să mă retrag.”
Se sculă de la masă şi-şi trase un glonte în cap.