Mă confrunt cu următoarea inedită situaţie: până la ora asta (şi e târziu în zi – soarele s-a înălţat de şapte suliţe jumate pe cer) n-am avut nici o idee excepţională, demnă de a vă fi semnalată şi de-a fi preţuită ca în toate celelalte zile (adică am avut una, în timp ce spălam vasele, da’ am uitat-o). E ora 13.00 şi încă n-am inventat nimic; limba română nu s-a îmbogăţit cu nici un cuvânt nou. Nu ştiu care-i chestia. Parcă n-aş fi eu. Mă strig şi nu-mi răspund. Mai înainte m-am uitat în oglindă şi nu eram acolo. Dar unde? Ce va fi de-acum? Eu dacă n-am nimic de spus, nu spun: doar ştiţi asta. Is this the end of this blog as we know it?!?!

?

sau