Arhive categorie: stiati ca?

Ilfşipetrov – America fără etaje

Pentru binele public, mă văd pus în situaţia să anunţ oarecum tardiv apariţia oarecum recentă a volumului America fără etaje al scriitorului sovietic Ilfşipetrov. E vorba de un soi de jurnal al călătoriei pe care acesta a efectuat-o prin ţara America în 1935-1936 şi din care afli lucruri pe care poate nu le ştiai despre oamenii şi locurile de aici. Este o carte destul de bună.

Scriitorul mai este cunoscut publicului din România pentru romane precum 12 scaune şi Viţelul de aur, ambele apărute în traducere la noi în ţară.

Premiului Nobel pentru Literatură 2010: Mario Vargas Llosa

Academia Suedeză a anunţat câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură pe 2010. Este vorba de scriitorul peruan Mario Vargas Llosa.

Potrivit motivaţiei juriului, premiul a fost oferit: „pentru cartografierea structurilor de putere  şi pentru imaginile viguroase ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerii individuale”. Printre volumele sale se numără Mătuşa Julia şi condeierulConversaţie la CatedralaRăzboiul sfârşitului lumii şi Sărbătoarea ţapului. Valoarea în bani a Premiului Nobel este de zece milioane de coroane suedeze (circa 1,4 milioane de dolari). Valoarea simbolică e nelimitată.

Vă reamintim că, anul trecut, premiul a fost câştigat de scriitoarea germană de origine română Herta Müller (poate vă amintiţi de ea dintr-un concurs organizat mai demult pe acest blog…).

(articol preluat de pe 1001arte.ro)

P.S. Cine auzise de acest Llosa acum un an, când eu îl promovam intens prin tot felul de mijloace, de pildă, prin concursuri? Cine, vă întreb?

Aurora [2010]

Pentru că a avut îndrăzneala să facă un film nu doar mai arid, ci şi mai lung decât precedentele exemple de aşa-zis minimalism românesc, respingând cu succes cinemaul de public în favoarea celui de festival, pentru că ne-a revelat un actor principal neprofesionist – pe el însuşi – care ar putea da lejer oricând lecţii de actorie realistă celor care chiar au studiat asta în şcoală, pentru că a reuşit să împartă în două publicul avizat şi mai puţin avizat cu privire la scena de final (râdem sau nu râdem?), cred că Aurora lui Cristi Puiu e filmul anului 2010. Nu cred, chiar este.

S-a redeschis Book Corner

Într-o atmosferă veselă şi plină de entuziasm, duminică s-a redeschis librăria Book Corner din municipiul Cluj-Napoca. Situată în zona centrală a vechii urbe de pe Someş, aceasta pune la dispoziţia cititorilor stocuri de carte destinate tuturor vârstelor, preferinţelor şi… buzunarelor. În clădirea de pe strada Eroilor nr. 15, librarii, ei înşişi nişte eroi ai zilelor noastre, în calitate de vrednici slujitori ai Cărţii, au amenajat noul spaţiu în culori moderne, tinereşti, care îmbie la lectură. Deocamdată publicul poate vizita doar parterul vechii şi frumoasei clădirii, urmând ca, în curând, şi etajul şi mansarda (cu vedere spre… cer) să fie date înspre folosinţă. Librăria îşi aşteaptă aşadar cititorii cu braţele deschise pentru ca, împreună, aceştia să se poată bucura de beneficiile şi supliciile pe care numai lectura – prin marea literatură a lumii – ni le poate oferi cu atâta mărinimie.

Să le dorim succes!


Brickenburg

Dacă v-aţi plictisit de Jocul cu mărgelele de sticlă, există o alternativă. Pe lângă alte alternative. Deci: ce pot face două mâini dibace?

Doamnelor şi domnilor, continuăm livrarea de publicitate mascată cu proiectul unor prieteni care preferă să se joace. Ei şi copiii lor. Ok, ok, mai mult ei. Cu Lego. O preocupare pe care în copilărie am observat-o doar de la distanţă, cu circumspecţie, căci pe vremea mea… Iar după aceea… Mă-nţelegeţi. Dacă sunteţi interesaţi (sau vreţi să fiţi interesanţi), puteţi să-i vizitaţi pe site sau să participaţi – cu mic, cu mare – la diversele concursuri şi întruniri ce au loc pe tot cuprinsul patriei. De exemplu, o expoziţie organizată de ei se desfăşoară as we speak la Cluj, la Palatul Copiilor.

A, şi nu le mai daţi voie copiilor să joace toată ziua cu soldăţei de plumb. Sunt toxici! Am văzut eu pe Discovery.

De ziua Ei

Azi e ziua Ei. My very own coolcat. Şi nu mă refer la Saşa.

La mulţi ani! You know you’re my sweetheart!

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

Dragi ascultători

Pentru cei interesaţi de MUZIKA MAGIKA (şi de muzică, în general): începând de azi se vor posta şi recomandări neînsoţite de cronică, informaţii legate de noi apariţii, concerte, ştiri de foarte larg interes muzical ş.a.m.d., fără număr, fără număr. Just say so, don’t be shy. Iar în căsuţa din dreapta, sus, vă puteţi conversa la liber. Dacă vreţi. Dacă nu, nu.

MUZIKAMAGIKAŞi nu uitaţi. Aici găsiţi cea mai bună muzică din lume. Din lumea noastră :D.

Ileana Mălăncioiu. Poetă.

OK, de vreo două zile încerc să stârnesc reacţii de vreun fel la o veste care m-a bucurat peste măsură: poeta Ileana Mălăncioiu a câştigat marele premiu Prometheus pentru Opera Omnia în valoare de 100.ooo de lei. N-am văzut agitaţie nici pe alte bloguri, dar poate mă înşel. Eram chiar curios cine o ştie şi o citeşte, să nu mă entuziasmez singur-singurel.

În fine, eu îmi fac datoria să vă spun, celor care nu ştiţi, că Ileana Mălăncioiu nu e doar o poetă extraordinară, ci şi un caracter deosebit. În plus, are o inteligenţă muşcătoare şi un bun-simţ care transpar imediat din orice apariţie (prin bun-simţ înţeleg sinceritate demenţială). Volumul de convorbiri purtate cu Daniel Cristea-Enache, Recursul la memorie, e o încântare pentru cei care apreciază oamenii cu coloană vertebrală. Citiţi aici un fragment. Dintre volumele de poezii, pentru Sora mea de dincolo (preferatul meu şi care poate fi citit în antologia Linia vieţii) găsesc un singur cuvânt: autenticitate. L-am recitit cu ocazia asta: o lectură zguduitoare  – aşa cum trebuie să fie arta.

Ştiu că mă repet, dar asta e: la fel ca în cazul Hertei Muller, cele două cărţi ale Ilenei Mălăncioiu pomenite de mine au fost sau se află încă la reduceri…