Arhive etichetă: 12 scaune

Ilfşipetrov – America fără etaje

16 Răspunsuri

Pentru binele public, mă văd pus în situaţia să anunţ oarecum tardiv apariţia oarecum recentă a volumului America fără etaje al scriitorului sovietic Ilfşipetrov. E vorba de un soi de jurnal al călătoriei pe care acesta a efectuat-o prin ţara America în 1935-1936 şi din care afli lucruri pe care poate nu le ştiai despre oamenii şi locurile de aici. Este o carte destul de bună.

Scriitorul mai este cunoscut publicului din România pentru romane precum 12 scaune şi Viţelul de aur, ambele apărute în traducere la noi în ţară.

Concurs de Year End

41 Răspunsuri

Oameni buni şi frumoşi (sau numai buni; sau numai frumoşi: oameni!). A fost o plăcere să vă cunosc. Vă prezint ultimul concurs din anul acesta şi primul de anul viitor. Pe scurt, daţi-mi o mână de ajutor cu idei de concursuri :D. Pentru anul care vine. Premiul e oferit prin generozitatea domnului Cristi P. şi constă, în sfârşit, în volumul 12 scaune scris, de data aceasta, chiar de către Ilf şi Petrov, de la care am împrumutat fără ruşine, după cum bine ştiţi, titlul unui ciclu de povestiri. Termen de predare a lucrărilor, 3 ianuarie. Având în vedere că plec azi şi revin duminică, n-o să vă deranjez cu comentarii fără număr. Dar sunt convins c-o să vă descurcaţi. Mânaţi, măăăăăi!

Vă mulţumesc din nou pentru orele încântătoare petrecute împreună. Un an nou minunat!

12 scaune (100) concurs la ceas aniversar

72 Răspunsuri

La ceas aniversar – 12 scaune (100) -, nu prea am, de fapt, nimic de zis. Ca atare, concursul n-are legătură cu asta, iar urările pe temă dată ar naşte prea multe jocuri de cuvinte facile sau aluzii răuvoitoare (de care nu mă îndoiesc că se va uza, totuşi :D). Aşadar, schimbăm subiectul. Căci săptămâna viitoare e  ziua Ţării voastre! Şi voi…? Ce faceţi? Cum o sărbătoriţi? Ce-i urâţi uraţi? Ce-i cântaţi frumos? Cum îi doriţi voi ceea ce îi doriţi? Voi? Asta mi-ar plăcea să aflu – dacă nu e cu bănat. Termen de gândire, până duminică.

Cartea de premiu se numeşte simplu şi frumos Da şi e scrisă de distinsul austriac Thomas Bernhard, autorul meu preferat în ultimii doi ani, pe care nu mă mai satur să-l recomand la prieteni şi duşmani. Cu alte cuvinte, cel mai scriitor din lume. A, şi mare patriot! Printr-un gest numit, pare-se, de către el însuşi, emigrarea sa literară postumă, el a interzis publicarea şi punerea în scenă a pieselor sale de teatru pe teritoriul Austriei. Simpatic personaj, nu?

OK.  Se înscrie cineva la cuvânt?

12 scaune (11)

11 Răspunsuri

Azi m-am trezit că vorbesc la perfecţie o limbă străină. Am ajuns să înţeleg propoziţii întregi, ceea ce e mai mai mult decât pot spune despre propria mea limba, unde e jale – nu mă descurc deloc, ba, dimpotrivă, e din ce în ce mai rău odată cu trecerea anilor, ba nu, a lunilor, a zilelor. Uit cuvinte, încurc genurile, declin aiurea – când vine vorba să declin. Deşi nu se poate spune că nu încerc. Nu, nu se poate spune asta. Adevărul e că, de fapt, nici nu încerc. De ce să mint? Nici prin gând nu-mi trece să fac vreun efort în privinţa asta. N-ar avea rost. Poate m-aş exprima mai bine prin intermediul muzicii, cântând la pian, de pildă, sau interpretând mai ştiu eu ce partitură complicată la violă. Dar n-am talent!

Despre asta e vorba.

12 scaune: despre o viață de sclav

10 Răspunsuri

Într-o viaţă anterioară am fost un sclav negru, cu muşchi şi tendoane de oţel, obişnuit să car greutăţi impresionante pentru a-mi mulţumi stăpânii cei capricioşi. Cuvântul lor era poruncă pentru mine şi orice scuză era privită ca o încercare de a mă sustrage îndatoririlor cotidiene. Drept răsplată, aceştia mă biciuiau adesea, mă lăsau nemâncat cu zilele şi mă umileau în fel şi chip, cu un rafinament accesibil doar celor îmbuibaţi şi leneşi.

Nici acum nu-i uşor.