Eugen Jebeleanu […] povestea într-o pagină de jurnal că odată l-a găsit pe Bacovia punându-le capişoane florilor, ca să nu răcească. Asta spune fără îndoială foarte mult despre el, însă, întrucât eu am obsesia cuvintelor care reverberează şi schimbă atmosfera din spaţiul unde sunt rostite, ceea ce m-a impresionat cel mai mult din relatarea acestei întâlniri a fost faptul că, la un moment dat, pisica a trecut pe sub masă, iar Bacovia a spus: „N-o lezaţi!”.
(Ileana Mălăncioiu, Recursul la memorie, Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Polirom 2003)
