La post aniversar – 12 scaune (60), mă gândeam să lansez un concurs literar. Apoi am stat şi-am cugetat. Exact de asta are nevoie lumea, de încă un concurs literar care să stimuleze competitivitatea. De parcă n-ar ajunge blogurile culturale. M-am cam săturat de competitivitate – vreau relaxare. Ăştia care se iau prea în serios cu blogul sunt penibili, în general. Or eu nu vreau să fiu penibil. Dacă devin penibil, anunţaţi-mă, vă rog. Pe propria răspundere şi suportând consecinţele, dar anunţaţi-mă, vă rog.

Hai să punem problema altfel: am o carte de dat (o dublură, desigur, din biblioteca mea). Mie îmi place de mor, dar cine ştie ce gusturi ciudate ai tu, ipotetic primitor şi cititor făţarnic al cărţii? Există tot felul de oameni. Dacă şi tu eşti tot felul de oameni? Dacă câştigi şi nu-ţi place cartea? Poate mă cauţi să mi-o dai de cap. Asta n-aş prea dori. Nu-mi place să fiu lovit în cap, în special cu o carte. Cartea se numeşte Unde este unchiul Bertram? şi e scrisă de Kurt Kusenberg, mare maestru internaţional al prozei scurte. Foarte bună carte. Dar poate nu-ţi plac nemţii. În fond, cui îi plac? Ai şi tu dreptatea ta. Cine sunt eu să te judec?

Ce e de făcut? Chiar, ce e de făcut? Cel (cea) care răspunde la întrebarea asta şi mă lămureşte cât de cât, câştigă cartea.

Cartea arată cam aşa:

Succesuri!