Multă lume crede că a avea pisică e un lucru de mare fală. Nici pomeneală. Dintre toate vietăţile lăsate de Domnul pe pământ, aceasta e cea mai necinstită, parşivă şi lacomă. Creatură a nopţii, dânsa nu doar că vede prin cea mai adâncă beznă, dar se mai şi foloseşte de darul acesta pentru a înhăţa alte surate animale şi a le mânca de vii! Pisica pare să strângă într-însa toate relele şi viciile omeneşti. Omul rău din fire îşi găseşte în mâţă companionul perfect. Dacă ştiţi vreun om cu adevărat ticălos, înmulţiţi suma viciilor lui cu zece şi aveţi pisica. Nu s-a văzut vrăjitoare sau vrăjitor serios fără pisică. Un ritual satanic fără felină e ca o slujbă de Paşti fără paşti.

Ştim acum că animalele nu simt durerea. Nu altfel e pisica. Ea poate fi lovită, zgâriată, muşcată fără a băga măcar de seamă. Dar vai de cel care, din nepăsare sau neştiinţă, nu se fereşte la rându-i de diavoleasca lucrare. Ea a sucit deja minţilor atâtor oameni cuminţi şi nebănuitori. Dacă e neagră, cu atât mai rău! Când o asemenea arătare îţi iese în cale, fă de îndată 300 de paşi înapoi şi scuipă cu spor în sân. Altfel, cine ştie, te va urmări până acasă, culcuşindu-se acolo de parcă ar fi dintotdeauna stăpână. Şi astfel vei sfârşi trudind tu pentru dânsa.