Arhive etichetă: concurs blog

Premiului Nobel pentru Literatură 2010: Mario Vargas Llosa

37 Răspunsuri

Academia Suedeză a anunţat câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură pe 2010. Este vorba de scriitorul peruan Mario Vargas Llosa.

Potrivit motivaţiei juriului, premiul a fost oferit: „pentru cartografierea structurilor de putere  şi pentru imaginile viguroase ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerii individuale”. Printre volumele sale se numără Mătuşa Julia şi condeierul, Conversaţie la Catedrala, Războiul sfârşitului lumii şi Sărbătoarea ţapului. Valoarea în bani a Premiului Nobel este de zece milioane de coroane suedeze (circa 1,4 milioane de dolari). Valoarea simbolică e nelimitată.

Vă reamintim că, anul trecut, premiul a fost câştigat de scriitoarea germană de origine română Herta Müller (poate vă amintiţi de ea dintr-un concurs organizat mai demult pe acest blog…).

(articol preluat de pe 1001arte.ro)

P.S. Cine auzise de acest Llosa acum un an, când eu îl promovam intens prin tot felul de mijloace, de pildă, prin concursuri? Cine, vă întreb?

Concurs de weekend!

8 Răspunsuri

După cum unii poate au observat, din pricini multe şi mărunte am renunţat deocamdată la tradiţionala întâlnire de sfârşit de săptămână. Dacă voi observa oareşce interes, mă voi strădui să reiau la un moment dat frumosul obicei al şezătoarei noastre pe teme grave şi de mare actualitate :D.

Concurs de weekend: cianură pentru un surâs în plină vară

62 Răspunsuri

Totul a început în momentul în care cineva a observat că printre sponsorii ediţiei din anul acesta a TIFF se numără şi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), compania al cărei nume se leagă de exploatarea de aur din localitatea cu acelaşi nume. Ştirea s-a răspândit fulgerător. Imediat, pagina de Facebook a festivalului a fost luată cu asalt de mesajele furioase ale celor care militează împotriva asocierii dintre TIFF şi RMGC. Răspunsurile celor acuzaţi au fost cel puţin timide, iar informaţiile legate de organizare şi de filme s-au pierdut pur şi simplu în peisaj. N-au lipsit apelurile patetice şi colorate naţionalist, glumiţele infantile şi punerile la punct. Ce mai, un adevărat coşmar PR pentru organizatori.

De cealaltă parte, iubitorii „artei de dragul artei” şi-au creat propria pagină: Pro-Tiff, dedicată, în cuvintele unuia dintre administratori, „celor care cred într-o separare între ceea ce ţine de film, artă, cultură, şi ceea ce ţine de politic.” De-aici lucrurile se complică. Dat fiind că filmul contemporan de festival e astăzi mai politic ca oricând (asta aplicându-se într-o foarte mare măsură chiar filmelor care rulează în cadrul TIFF!) un apel emoţional adresat „tuturor celor care au văzut Funny Games proiectat în aer liber” de-a se alătura grupului pare de o naivitate înduioşătoare. Adică să susţii separarea dintre artă şi politic şi să-l introduci în ecuaţie chiar pe Michael Haneke e contradicţia perfectă şi înseamnă să ratezi graţios şi complet miza pusă în joc nu doar de regizorul austriac, ci de arta contemporană în general. Un astfel de discurs nu doar că nu se susţine din punct de vedere teoretic, dar riscă să-i îndepărteze pe iubitorii de film care dispun de un grad oarecare de conştiinţă socială sau politică.

P.S. Lovitură de teatru. La închiderea ediţiei suntem informaţi că infama companie a dispărut de pe pagina cu sponsori a festivalului şi există zvonuri că s-ar fi renunţat deocamdată la colaborare. Vă vom ţine la curent cu desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. Sau nu.

(text apărut în revista Dilema veche)

Cum tratăm această problemă? Ce înseamnă să separi arta de politic? Şi ce ar fi arta pură? O simplă alăturare de cuvinte, sunete sau culori frumoase puse laolaltă de mâna măiastră a creatorului? Dar au stat vreodată lucrurile astfel? Răspunsul cel mai convingător îi va aduce autorului cartea lui G. K. Chesterton – Omul care era Joi. Romanul e scris de cel supranumit „prinţul paradoxului” şi se citeşte cu sufletul la gură; o lectură utilă şi plăcută deopotrivă! Le mulţumesc celor  de la librăria Book Corner pentru sponsorizarea concursului, dorindu-le spor la treabă: săptămâna asta se mută într-un nou sediu, pe strada Eroilor. La numărul 15. În buricul târgului. Ştim că puteţi!

P.S. Azi începe TIFF-ul. Care ţine 10 zile. Rog deci a mi se scuza absenţele mai îndelungate. În perioada asta, vă aştept pe 1001arte cu informaţii, cronici şi aşa mai departe :).

Concurs de weekend: despre Biserica Catedralei Mântuirii Neamului

105 Răspunsuri

Potrivit unor surse din cadrul Patriarhiei care au dorit să-şi păstreze anonimatul, se estimează că personalul care urmează să fie angajat la viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului va depăşi cu mult previziunile iniţiale ale iniţiatorilor proiectului. În acest sens, Patriarhia va solicita construirea unei biserici adiacente Catedralei Mântuirii Neamului şi care urmează să-i deservească pe toţi cei care-şi vor desfăşura activitatea în cadrul nou-ridicatului lăcaş de cult. Fondurile destinate ctitoririi bisericii care va funcţiona pe lângă Catedrala Mântuirii Neamului vor fi obţinute, potrivit prevederilor Legii Cultelor, în urma unei rectificări bugetare preconizate a avea loc în toamna acestui an.

Ce părere aveţi? Care-i faza cu catedrala asta? E mântuirea voastră în joc? Unde vă situaţi? Şi cum vă permiteţi!? Volumul pe care îl puteţi câştiga e Un oarecare Lucas al lui Julio Cortazar, unul dintre preferaţii mei din toate timpurile, şi e oferit de prietenii mei de la Librăria Book Corner din Cluj cărora le mulţumesc iarăşi şi iarăşi. E vorba de cea mai recentă traducere în limba română din scriitorul argentinian, un volum de povestiri scurte pentru care cred că merită să vă stresaţi puţin cu răspunsurile :).

Concurs de weekend despre luarea de decizii

85 Răspunsuri

Sunt momente în viaţă în care e imperios necesar să faci o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, să hotărăşti ce decizie trebuie să iei într-o situaţie care reclamă acest lucru. Nimic mai simplu. Se prea poate să fii unul dintre cei care ascultă de chemarea inimii în orişice problemă care îi frământă. Fă după cum simţi. Nu vei regreta – decât, poate, dacă decizia se va dovedi incorectă şi-ţi va provoca o mulţime de necazuri. Dacă, dimpotrivă, eşti un tip cerebral, care pune accentul pe decizia logică, lucrurile sunt şi mai clare. Atunci negreşit trebuie să-ţi urmezi intelectul şi să faci întocmai cum îţi porunceşte acesta. E drept că mai sunt unii indecişi care găsesc dificil să se încredinţeze exclusiv uneia sau alteia dintre cele două instanţe invocate aici. Ei bine, despre aceştia prefer să mă abţin a vorbi.

Deci chiar nu înţeleg care e problema cu luarea deciziilor. Sunt curios cum se descurcă şi alţii. Ce faceţi când aveţi de luat o decizie? Rapidă. Acum. Ce faceţi, vă întreb? Există şi o altă reţetă (sunt convins că există nenumărate reţete, dar sunt corecte? şi ce înseamnă corect…?)?

Cartea pe care o puteţi câştiga e Witold Gombrowicz: Posedaţii, un roman foarte simpatic, atipic pentru scriitorul polonez (doar la o primă vedere, în fapt perfect integrat proiectului acestuia de luptă împotriva Formei), şi publicat sub pseudonim, în foileton. Potrivit copertei a patra, şi ultima: „cultivând un limbaj dezinvolt, fără complicaţii stilistice, Posedaţii integrează acuitatea frescei sociale şi intensitatea trăirilor sufleteşti într-o naraţiune plină de suspans.” Whatever. Cartea e oferită de Librăria Book Corner, fără de care… exact, n-am avea concurs :D. Le mulţumim mult.

Aşadar :D?

Concurs de weekend: despre cadouri

47 Răspunsuri

Unul dintre motivele pentru care omul a inventat ziua de naştere este pentru a primi cadouri. Multe şi frumoase. Sau mari şi colorate. (Bine, cadourile şi alcoolul băut fără măsură, dar pentru asta n-ai nevoie, de fapt, de un motiv anume.) Fără cadouri viaţa ar fi mai urâtă, iar zilele mai goale. Există oare o reţetă a cadoului reuşit? Habar n-am. Care e cel mai spectaculos cadou pe care l-aţi primit – sau l-aţi făcut – vreodată? Să nu uităm că nu e mai puţin spectaculos să primeşti o carte de telefoane, 12 perechi de şosete flauşate sau 4 kilograme de banane. Dimpotrivă…

Cadoul meu şi al Librăriei Book Corner, sponsor generos al concursului, e o carte fermecătoare şi extrem de simpatică, scrisă cu vână de povestitor şi cu mult umor discret (my favorite), pe care am citit-o pe nerăsuflate: Daniel Kehlmann, Măsurarea lumii. Încântătoare! Despre carte, puteţi citi aici.

Ard de nerăbdare!

Concurs de weekend – Antoine de Saint-Exupery

869 Răspunsuri

citadelaA venit din nou momentul fatidic din an în care cu inima grea, bântuit de remuşcare şi de majora carenţă culturală, scot cu mâna tremurândă din raftul bibliotecii Citadela lui Saint-Exupery. Fac asta de vreo zece ani şi cu acelaşi rezultat. I-am arătat-o pisicii, după care i-am spus: „Ştii dumneata ce e asta? Nu ştii. Ei bine, îţi spun eu: cartea pe care n-o voi citi niciodată.” E o capodoperă: conţine atâtea pilde, vorbe memorabile şi excelent material pentru citate, că autorul pare mai înţelept decât Solomon – ce vorbesc eu, mai înţelept decât Dumnezeu. Zău, are cel puţin două înţelepciuni şi „mari adevăruri” pe pagină. Oare cum e să trăieşti cu unul ca el în casă? Nici nu te-ai trezit bine că-ţi şi trânteşte două gândeme de cu bună dimineaţă, de rămâi cocoşat toată ziua (bine, nici traiul alături de mine nu e uşor; dar eu îmi dozez mai judicios învăţăturile către lume). Încă un amănunt simpatic: folosirea omului generic, nu a persoanelor. Avem aşa: geometrul, arhitectul, generalul, zidarul, pantofarul, cofetarul şi, desigur, femeia şi bărbatul. Răsfoind-o din nou, am dat de două locuri în care individul îşi exprima dispreţul pentru cel ironic. He, he, he, oare de ce nu mă mir? Antoine de Saint-ExupéryPriviţi-i  şi poza: un băieţel foarte serios (care aici parcă aduce niţel cu Mr. Bean, nu credeţi?). Dar nu vă dau eu lecţii: probabil că aţi citit-o deja (de câteva ori, cu markerul în mână) şi v-a plăcut. Din punctul meu de vedere, Saint-Exupery e opusul perfect al lui Gombrowicz: primul are în cap doar structuri şi cetăţi, al doilea luptă împotriva Formei. Nu cred că pot să-ţi placă amândoi în acelaşi timp. Eu îl iubesc pe Gombro. Asta e clar.

Sincer, m-am plictisit deja de ritualul meu anual şi v-am plictisit şi pe voi. Ofer deci cartea cuiva care o va aprecia la justa-i valoare. Mie, sincer, mi s-a aplecat de atâta înţelepciune. Dar pentru asta va trebui să depuneţi un minim efort. Fizic. De multă vreme mă întreb care e limita WordPress-ului. A venit momentul să aflăm. După săptămâni de subtilităţi nemaivăzute, organizăm prima competiţie de enduro. Câştigător va fi declarat cel care va face cele mai multe comentarii la prezentul post. Well?

Cartea nu trebuie s-o păstraţi – o puteţi face cadou, de exemplu, unui tânăr aflat în căutare de modele şi repere solide: asta în special dacă doriţi să vă asociaţi numele cu posibilul viitor dictator al ţării :D. În plus, se află într-o stare foarte bună. E, practic, necitită.

Spor & enjoy 😀 😀 :D!

Concurs de weekend – Mario Vargas Llosa

149 Răspunsuri

Doamnelor şi doamnelor, azi voi fi succint. Ştiţi, e vineri, e concurs & stuff. Premiul de săptămâna asta constă în cărţi, mai exact în două dintre ele. Mario Vargas Llosa – Băieţii şi alte povestiri. Conţine povestiri. Plus romanul de aventuri Animalul inimii al unei autoare contemporane de succes, Herta Muller, nominalizată de două ori la Nobel din partea Germaniei. La Nobelul pentru literatură, ceea ce spune multe. Despre ea. Pentru cine vrea să priceapă multe. Despre ea.  Llosa si baietii

Llosa e oferit de Librăria Humanitas Cluj (Str. Universităţii 4), Herta Muller, de mine. Bonus, semn de carte cu ceva mâţă de la Stoeneşti (Bebiţă sau Pre-pay, nu mai ştiu exact, trebuie să verific). Pornind de la o excelentă idee a prietenului oblic, propunem aşadar următoarele: premiul se va acorda, da, celui care va scrie cea mai inspirată povestire scurtă sau foarte scurtă în maniera lui Alex Moldovan.

Pentru alte informaţii, vă stă la dispoziţie prietenul cel mai bun al omului. Succes enorm! 😀

Concurs de weekend + leapşa cu recomandări

50 Răspunsuri

La concursul de săptămâna trecută a participat foarte puţină lume. O fi fost cartea proastă. S-a spus că întrebarea e grea, iar juriul nemilos. De data asta oferim şi bibliografie. Ca să fie clar pentru toată lumea. Aşadar.

Constat cu sinceră mirare (!) că ora 25 ne-a făcut bucuria de-a ne oferi această provocare  literaturicistică. Bine, fie, îi vom da curs, nu înainte de a o da mai departe. Mr. Oblic, ai legătura :D.

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamãgit din dragoste? A, asta e simplă. Arta de a nu scrie un roman, de Jerome K. Jerome. Are nişte poveşti duioase şi educative despre dezamăgire. De acolo am învăţat dezamăgirea înainte să fi fost dezamăgit. Căci am fost dezamăgit din dragoste, deci ştiu cum e. Pe mine cartea nu m-a vindecat, dar eu sunt, nu-i aşa, un caz special.

2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului / iubitei ? Poate pare nepotrivit, dar iubitul/iubita mea TREBUIE musai să citească această carte. Se numeşte Arta de a nu scrie un roman şi a fost scrisă de un englez pe nume Jerome K. Jerome. De acolo el (sau ea) va afla că lucrurile nu sunt aşa simple cum par.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten? Ar fi multe de recomandat, dar mă opresc asupra volumului Arta de a nu scrie un roman. Dacă mi-e prieten, l-a citit deja. Nu se poate să fi persisat în impostură atâta vreme, pretinzând că mă cunoaşte şi că avem ceva în comun fără să fi citit acest opis.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani ? Nu ştiu ce să spun, dar eu la 10 ani am citit pentru prima dată Arta de a nu scrie un roman, de Jerome K. Jerome. Şi de atunci o recitesc anual. Înţelegeţi ce vreţi de aici.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător ? Cu Arta de a nu scrie un roman am călătorit în toată lumea fără să pun piciorul afară din casă. Poate aşa se va mai potoli. Sau dimpotrivă – depinde ce se urmăreşte.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut? Ce înseamnă duşman cunoscut? Celebru? Dacă i-aş oferi Arta de a nu scrie un roman, i-aş da pe mână o armă foarte periculoasă: cunoaşterea.

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura? Aş încerca cu Arta de a nu scrie un roman, de Jerome K. Jerome. Dacă nici cu asta nu-l conving, e o cauză pierdută.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia “cu nasul pe sus” ? Arta de a nu scrie un roman, de Jerome K. Jerome. De ce? Chiar, de ce?

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri ? Aşaaaaa. Ora25, da? Arta de a nu scrie un roman, de Jerome K. Jerome. Pentru că asta merită.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede cã le-a vazut pe toate în viaţã ? Cartea se numeşte Novel Notes. Pe asta sigur n-a văzut-o. Umorul fin englezesc din ea n-are egal. Dacă nu mă înşel, a fost tradusă şi în româneşte, dar sub titlul Arta de a nu scrie un roman. De unde până unde, nu ştiu. Autorul îmi scapă. Jerome nu ştiu cum.

Acum; ca să nu fiu, Doamne fereşte, acuzat de terorism (sau ca să nu zică lumea că, de fapt, sunt Liiceanu şi de aia promovez doar Humanitas) cartea oferită săptămâna asta a apărut la editura, chipurile, concurentă, Polirom. Dacă mă întrebaţi pe mine (şi dacă nu mă întrebaţi, eu tot o să vă spun), în vremuri de criză editurile ar trebui să renunţe la micile orgolii locale şi eventual să publice toate sub acelaşi nume: de exemplu, Editura Editura. animalul

E vorba de o autoare  germană născută în România, dar pe care patria-mumă a avut grijă s-o alunge cât mai departe, în Germania, unde evident că i-a mers mult mai bine. Pe lângă ea, majoritatea scriitorilor „serioşi” rămaşi în ţară par nişte prunci de grădiniţă ieşiţi cu tovarăşa educatoare la groapa cu nisip a istoriei. Herta Müller e numele scriitoarei, iar cel al volumului, Animalul Inimii. Şi e cam cutremurător. A, şi genial. Părerea mea (şi mă pricep). Întrebare de concurs: care este cartea mea preferată – şi de ce credeţi?

Termen limită: expirarea timpului regulamentar.

Juriul: acelaşi.

Criterii: da.

Succes şi, în special, enjoy :D.

Concurs de week-end: azi, luiza

9 Răspunsuri

Buuuun. Deci orele fiind înaintate şi sosind momentul aşteptat, anunţ acum, orele 24.00, următoarele: concurentei luiza i se acordă premiul acestei săptămâni pentru merite deosebite, originalitate şi eficienţă aplicată şi, nu în ultimul rând, pentru folosirea tehnologiilor moderne alternative (în exemplificarea ideilor prezentate) şi a inteligenţei din dotare, în conformitate cu parametrii specificaţi în deviz.

În plus, aflăm pe căi ocolite dar de încredere că a fost şi ziua ei. 25 de ani. I mean, like, wow. În plus, eşti născută în aceeaşi zi cu Răzvan din Luna Amară (să ne trăiască :D). That is so cool.

La mulţi ani, Luiza! Cartea e a ta.